Totul despre Infecțiile urinare la femei, bărbați și copii
Medicii atrag atenția că, infecțiile urinare diferă foarte mult în funcție de gen (feminin/masculin) și cu mult mai mult la copil față de adult. În plus, diferă ca manifestare și abordare terapeutică în funcție de vârstă și condiție medicală generală a pacientului. Adică se tratează diferit o femeie gravidă față de o femeie tânără sau de o persoană în vârstă, așa cum diferit se tratează un sugar, față de un copil de peste 2-4 ani.
La bărbați, de exemplu, infecțiile tractului urinar se pot complica și cu o infecție generală severă, abces de prostată, recăderi greu de tratat.
Infecțiile tractului urinar afectează fetele mai des decât băieții: 1 până la 2% dintre băieți, 3% dintre fete. La nou-născuți, pe de altă parte, băieții sunt mai des afectați decât fetele.
Considerente generale despre Infecția urinară la femei
Infecția tractului urinar (ITU) este foarte frecventă. Cel puțin una din două femei vă suferi de aceasta, la un moment dat în viața ei. Este ușor de recunoscut deoarece este- în general- destul de dureroasă. Dar, din fericire, o infecție a tractului urinar nu este contagioasă și poate fi tratată cu ușurință.
Despre Cistita la femei
Cistita este o infecție a tractului urinar localizată în vezica urinară. Este cauzată, în 90% din cazuri, de o bacteriie numită „Escherichia coli”, dar alte și bacterii sau microorganisme pot fi cauza.
Cistită acută se vindecă rapid cu tratament.
Această infecție a tractului urinar apare atunci când bacteria Escherichia coli, prezentă în mod natural în tractul digestiv (colon, rect), pătrunde în uretră, apoi se ridică în vezică și începe să se înmulțească.
Lungimea redusă a uretrei la femei (și la fetițe) explică de ce cistita este foarte frecventă în cazul acestora. Una din două femei are unul sau mai multe episoade de cistită acută în timpul vieții. Se observă două vârfuri de frecvenţă: la începutul activităţii sexuale şi după menopauză.
Simptomele cistitei la femei
Ele apar mai mult sau mai puțin brusc și se combină :
- arsură sau durere la urinare
- o senzație de greutate în abdomenul inferior sau durere în abdomenul inferior
- nevoie urgentă de a urina (senzație de a nu fi capabilă să se rețînă de la a mictiona)
- nevoia de a urina foarte des, fără a putea evacua multă urină (polakiurie)
- urină tulbure, care emană un miros neobișnuit și poate conține urme de sânge
Pe de altă parte, deoarece această infecție a tractului urinar este localizată la vezica urinară (cistita), persoana nu are dureri lombare, nu tremură și temperatura ei este normală, rareori, urcă în jurul valorii de 38C.
Cistita interstițială este o inflamație cronică relativ rară a vezicii urinare. De origine necunoscută, nu trebuie confundat cu cistita bacteriană. Această boală afectează în principal femeile tinere (30-40 de ani). Rezultă dureri intense în abdomenul inferior și nevoia frecventă de a urina, zi și noapte. Cistita interstițială este cauza unor adevărate handicapuri, persoanele cu boala au urinari extrem de frecvente
Prezența febrei este semnul unei boli infecțioase de rinichi sau al pielonefritei.
Pielonefrita este o infecție bacteriană care afectează rinichiul. O formă cronică este uneori observată la bebeluși sau copii. Cu toate acestea, această infecție este diagnosticată în principal la femeile cu vârste cuprinse între 15 și 65 de ani. Pielonefrita acută apare cel mai adesea la femei că urmare a cistitei netratate sau defectuos tratate. Managementul acestuia se bazează, în esență, pe utilizarea antibioticelor.
Pielonefrita este un termen medical folosit pentru pielita și nefrita asociate. Acestea sunt două tipuri de infecții bacteriene care apar în rinichi: pielita afectează pelvisul renal, în timp ce nefrita se referă la o infecție a parenchimului renal. Ambele structuri joacă un rol în excreția urinară.
Tipuri de pielonefrită
Au fost identificate două forme de pielonefrită:
- pielonefrită acută, denumită adesea pielonefrită acută a adultului, care este de obicei consecința unei alte infecții bacteriene
- pielonefrita cronică, o formă care poate fi legată de anomalii anatomice și poate fi observată încă de la dezvoltarea bebelușului
Cauzele pielonefritei
Pielonefrita poate avea diferite cauze, inclusiv:
- o infecție ascendentă în multe cazuri, care corespunde complicației unei alte infecții bacteriene precum cistita netratată sau prost tratată: germenii urcă de-a lungul ureterului (conductă care leagă rinichiul de vezică) și se răspândesc la rinichi;
- prezența stazei urinare care favorizează dezvoltarea unei infecții la rinichi: este consecința unei obstrucții a tractului urinar care poate fi cauzată de o îngustare a uretrei (canal de evacuare al vezicii urinare), calculi urinari, o tumoră. a vezicii urinare (sau hiperplazie benignă de prostate)
- anomalii anatomice care provoacă reflux urinar în pelvisul renal și favorizează dezvoltarea infecției.
Diagnosticul pielonefritei
Diagnosticul pielonefritei se poate baza pe:
- un examen clinic asociat cu un interogatoriu pentru a evalua simptomele percepute
- un examen citobacteriologic al urinei (ECBU), care poate fi uneori asociat cu alte examene biologice
- examene imagistice medicale, cum ar fi o ecografie renală, o radiografie abdominală sau un uroscanner pentru a identifica un obstacol sau complicații
- o hemogramă sau hemogramă completă.
Această infecție bacteriană este cea mai frecventă la femeile cu vârsta cuprinsă între 15 și 65 de ani. Forma să acută este adesea diagnosticată în timpul cistitei netratate sau prost tratate.
Simptomele pielonefritei
Pielonefrita acută este adesea însoțită de o infecție a tractului urinar. Se poate manifesta că:
- arsuri în timpul urinării;
- o nevoie frecventă de a urina (polakiurie)
- urină mirositoare sau tulbure cu puroi (piurie)
- prezența sângelui în urină (hematurie)
- durerea unilaterală în zona lombară este adesea observată
Se poate răspândi la organele genitale. Cu toate acestea, durerea este uneori absentă, mai ales în cazul pielonefritei cronice.
Febra este un semn comun de infecție. Cu toate acestea, pielonefrita poate fi observată fără febră, în special în cazurile de pielonefrită cronică.
Tratamente pentru pielonefrită
- terapie cu antibiotice, în majoritatea cazurilor, cu utilizarea unui singur antibiotic sau a unei combinații în funcție de severitatea pielonefritei
- utilizarea de analgezice și antispastice în unele cazuri pentru ameliorarea anumitor simptome
Spitalizare se impune în caz de pielonefrită complicată și/sau care apar la persoane fragile. Se recomanda în caz de gravitate clinică, diagnostic îndoielnic și situație ambulatorie de mare risc: vărsături care împiedică administrarea tratamentului oral, situație de izolare sau condiții socio-economice nefavorabile.
Factori de risc pentru complicații în caz de pielonefrita. Sunt legați, în principal, de teren sau de existența unor anomalii organice sau funcționale ale arborelui urinar. Diabetul nu mai este considerat un factor de risc.
Benzi urinare pentru depistarea unei infecții ale tractului urinar
Nu există nitriți în urină decât atunci când anumiți germeni(cum ar fi Escherichia coli) sunt prezente în urină și transformă nitrații din dietă în nitriți. În cazul unor rezultate îndoielnice, medicul prescrie o analiză de urină (ECBU) pentru a căuta germenul .
Rezultatul benzii poate fi distorsionat dacă urina nu a rămas suficient de mult în vezică: proba trebuie prelevată cu prima urină dimineața. În schimb, administrarea de medicamente, un aport alimentar ridicat de nitriți, vitamina sau urme de antiseptice pot provoca rezultate fals pozitive.
Calitatea rezultatelor obținute cu aceste benzi depinde și de respectarea condițiilor de depozitare și utilizare. Benzile sunt adesea sensibile la căldură, umiditate și lumină: trebuie păstrate în flaconul original, într-un loc uscat, la o temperatură între 15 și 30°C.
Cum se folosesc benzile de urina ?
Pentru a avea un rezultat fiabil cu benzile de urină, prelevarea de urină trebuie făcută cu rigurozitate, asigurând:
- spălați-vă mâinile cu săpun înainte de prelevare;
- asigurați un recipient uscat și curat, clătit cu apă curată, sau o cană de plastic (evitați utilizarea antisepticului care ar putea distorsiona rezultatul);
- colectați al doilea flux de urină, că pentru un ECBU în laborator;
- efectuați testul cât mai curând posibil după colectarea urinei.
La cea mai mica arsura urinara, trebuie să suspectați :
- o posibilă infecție urinară
- nisip urinar
- posibilă candidoza
Ce puteți face ?
- Beți imediat multe lichide, de preferat apa. Nu așteptați să fiți sigur că este o infecție a tractului urinar.
- Autotesti-vă, faceți un test de urina cu benzi (de la farmacie). Daca acest test va releva :
- leucocite cu o cruciuliță. Cel mai probabil avem o infecție urinara.
- daca relevă nitriți (în plus față de leucocite), este vorba despre o infecție urinară mai veche, cu risc de a se activa în curând
- daca nu este vorba despre niciuna dintre acestea, cel mai probabil avem o infecție la debut.
- Daca sunteți în situația infecției la debut, ar fi bine să beți ceaiuri, să utilizati un
antispastic și un antiinflamator, albastru de metilen ca dezinfectant.
De asemenea, trebuie respectate instrucțiunile de utilizare a benzii.
Nu turnați urină pe bandă, ci scufundați banda în urină, umezind toate zonele de testare, apoi îndepărtați imediat. Pentru citire, banda trebuie ținută orizontal respectând timpii de citire indicați (de exemplu: 2 minute pentru zona leucocitară).
În cazul în care, în urma testului cu benzi, ați suspectat nisip urinar, este recomandat să consumam multe lichide, de preferat ceaiuri diuretice.
Pentru situația în care, în urma testului cu benzi, ați suspectat candidoză, spălaturile vaginale cu apa bicarbonata, aplicații vulvare cu crema pe baza de clotrimazol pot rezolva problemele.
În cazul în care, banda de urină arata nivelul leucocitelor de nivelul 2++, sau 3+++, va trebui instituit tratamentul cu antibiotice. Adresați-vă medicului dumneavoastră să vă prescrie o doză de antibiotice, pentru orice eventualitate, dacă sunteți predispusa la cistită.
Într-adevăr, infecțiile simple ale tractului urinar sunt tratate cu o singură doză de antibiotice. Mai este necesar să se cunoască bacteriile responsabile de infecție, de unde, clasic, abordarea care consta în a face o ECBU (analiza bacteriologica a urinei) urmata de o antibiogramă pentru a determina ce tip de antibiotice să se administreze.
Dacă simțiți arsuri mai mult de 24 de ore și dacă aveți febră, consultați-vă din nou medicul dacă, în ciuda prescripției sale, arsurile nu se opresc repede.
Specialistii ofera sfaturi pentru preventia eficienta a ITU si solutii de tratare promptă a acestora.
Ce plante sunt recomandate pentru a ameliora cistita ?
Unele plante pot fi propuse în cazul infecțiilor urinare fară semn de gravitate.
Ele pot fi împărțite în două grupe:
- plante cu proprietăți diuretice; cresc volumul de urină și fac astfel posibilă irigarea tractului urinar pentru eliminarea bacteriilor responsabile de infecții. Utilizarea acestor plante se bazează în esență pe utilizarea tradițională, iar studiile clinice referitoare la acestea au dat rezultate contradictorii;
- plante care au efect antibacterian
Ce plante sunt recomandate pentru a preveni cistita ?
Merișorul (merișor sau Vaccinium macrocarpon ) este reputat că are un efect preventiv asupra infecțiilor tractului urinar la femeile adulte . Într-adevăr, substanțele conținute în acest fruct (proantocianidine) reduc atașarea anumitor bacterii E. coli de pereții tractului urinar .
Echinacea este cunoscută pentru posibila lor acțiune imunostimulatoare. Astfel, ar putea ajuta la ameliorarea sau prevenirea infecțiilor urinare prin întărirea sistemului imunitar. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) recunoaște utilizarea lor tradițională în tratamentul infecțiilor tractului urinar. Comisia Germană E recunoaște utilizarea Echinacea purpurea pentru prevenirea și tratarea infecțiilor recurente ale tractului urinar. Dar aceste utilizări rămân în domeniul tradiției, fără dovezi științifice.
Dacă tratamentul cu antibiotice este prescris de un medic, cel mai bine este să reduceți băuturile alcoolice, în timp ce așteptați că tratamentul să își facă efectul și să reduceți durerea resimțită la urinare.
Dacă episoadele de cistită se repetă, medicul poate, în unele cazuri, să prescrie în prealabil un tratament antibiotic , care să fie luat la primele simptome ; această formă de automedicație controlată este posibilă.
Tratamente pentru a preveni cistita
Medicul poate sugera să luați merișor pentru a preveni cistita recurentă cu Escherichia coli.
Estrogenii aplicați local sunt uneori prescriși pentru cistita recurentă la femeile aflate în postmenopauză.
Dacă episoadele de cistită reapar cel puțîn o dată pe lună, medicul poate prescrie un tratament cu antibiotice care să fie luate zilnic.
Femeia însărcinată și ITU
De ce sunt mai frecvente ITU în timpul sarcinii ?
Pe măsură ce uterul crește, apasă pe vezica urinară și tractul urinar, ceea ce duce la nevoi mai frecvente de a urina. Paradoxal, este obișnuit că femeile însărcinate să nu reușească să-și golească complet vezica urinară, deoarece hormonii sarcinii scad tonusul vezicii urinare. Urina care rămâne în vezică crește riscul de cistită (prin promovarea înmulțirii bacteriilor responsabile de aceste infecții).
În plus, diabetul tranzitoriu (diabetul gestațional) este uneori observat în timpul sarcinii. Acest diabet poate favoriza apariția unei infecții a tractului urinar.
Infecțiile tractului urinar sunt frecvente în timpul sarcinii, dar nu sunt întotdeauna ușor de identificat. Din acest motiv, în fiecare lună, medicul însărcinat cu monitorizarea sarcinii poate cere viitoarei mame să efectueze teste cu benzi urinare, pentru a depista o eventuală infecție a tractului urinar (cistita).
Femeile care suferă frecvent de infecții ale tractului urinar în afara sarcinii, precum și cele care suferă de diabet necontrolat (a cărui urină poate conține zahăr, favorabil înmulțirii bacteriilor) prezintă un risc mai mare de infecție a tractului urinar în timpul sarcinii.
Care sunt riscurile unei ITU în timpul sarcinii ?
Prima complicație a cistitei netratate la femeile însărcinate este apariția infecției renale (pielonefrită). O ITU netratată poate provoca, de asemenea, travaliu prematur, întârzierea creșterii fetale sau uneori infecție fetală. Din fericire, în cazul unei infecții ale tractului urinar, tratamentul adecvat cu antibiotice evită complicațiile.
Cum să previi apartitia ITU în timpul sarcinii ?
Pe lângă sfaturile obișnuite, în timpul sarcinii, se recomandă să beți cel puțîn doi litri de apă pe zi și să limitați consumul de cafea sau condimente care pot irita vezica urinară. Dacă aveți îndoieli cu privire la posibilele simptome de cistită, este mai bine să vă consultați rapid medicul.
Pielonefrita acută de sarcină poate pune în pericol prognosticul materno-fetal. Este esențial să se realizeze rapid un ECBU. Se recomandă ecografie de tract urinar. Uroscannerul poate fi contraindicat (iradierea fetală).
Hemoculturile sunt esențiale în cazul formelor severe sau al diagnosticului îndoielnic (febră în context de colonizare urinară de exemplu).
În majoritatea cazurilor, este de preferat spitalizarea pacientei, chiar și în absența semnelor de gravitate. O opinie obstetricală este sistematică indiferent de termenul sarcinii.
VII. Femeia în vârstă și ITU
Pielonefrita femeii în vârstă
Riscul crescut de infecție apare doar la subiecții peste 75 de ani, sau peste 65 de ani și considerați fragili (cu mai mult de 3 criterii Fried: scădere involuntară în greutate în ultimul an, viteza de mers lent, rezistență scăzută, slăbiciune/oboseală, activitate fizică redusă).
La pacientul vârstnic, simptomatologia este adesea simplă sau atipică (confuzie, căderi, decompensarea unei comorbidități). În plus, colonizarea urinară este frecventă. Diagnosticul trebuie evocat în fața acestor semne înșelătoare.
Diagnosticul este mai dificil, dar tratamentul înainte de vârsta de 75 de ani sau la un pacient nefragil este același că la subiecții tineri.
Deficitar tratată, infecția poate avea consecințe grave asupra rinichilor și poate afecta alte organe.Tratamentul cu antibiotice este esențial și trebuie luat pe durata prescrisă. Identificarea bacteriei responsabile de infecție este importantă pentru a fi sigur că administrați un antibiotic activ împotriva microbilor din ce în ce mai rezistenți. Recidivele sunt posibile și ar trebui să caute o anomalie a rinichilor sau a tractului urinar. Consumul regulat de lichide este o modalitate de a le preveni.
Dacă este posibil, amânați tratamentul cu antibiotic până la rezultatul ECBU pentru că acesta să fie imediat adaptat germenului în cauză.
VIII. Infecția tractului urinar la bărbați
Diagnostic
Atunci când la un bărbat apare o infecție a tractului urinar, aceasta este adesea legată de o mărire benignă a prostatei sau de o inflamație a acestui organ.
În absența oricăror semne de prostatită, se poate pune diagnosticul de cistita simplă. Cu toate acestea, această situație este rară la bărbați și, chiar și în acest caz, managementul este identic cu cel al prostatitei. În toate celelalte cazuri, diagnosticul de prostatita este menținut.
Tratamentul simptomatic se bazează pe analgezice. Se face o reevaluare după 2 până la 3 zile.
Antibiotice utilizate în cazul infecțiilor urinare la bărbați
În cazul infecției tractului urinar la un bărbat, se asociază foarte des o inflamație a prostatei (prostatita . Medicul așteaptă daca se poate rezultatul ECBU înainte de a prescrie un antibiotic, pentru că acesta să fie imediat adaptat germenului. Antibioticele utilizate sunt cel mai adesea fluorochinolone sau o cefalosporină prin injectare.
Durata tratamentului variază de la 2 la 4 săptămâni. Este imperativ să respectați durata prescrisă de medic. Fluorochinolonele prezintă risc de fotosensibilizare (evitați expunerea la soare în timpul tratamentului) Dacă apar dureri de tendon, întrerupeți tratamentul și solicitați sfatul medicului imediat.
Simptome ale unei infecțîi urinare la bărbați :
- polakiurie,
- disurie,
- arsuri în timpul urinării
- posibile dureri pelvine (spontane sau induse)
- febră moderată sau absentă
- prezența sau absența durerii lombare.
Sfat
- Pacientul trebuie să ia bine tratamentul cu antibiotice pe cale orală pe toată durata prescrisă.
- Este indicat să se prevină (protecție solara, fară sport) și să se detecteze efectele nedorite ale antibioticelor (chinolone: risc de fotosensibilizare și tendinită) și, dacă este cazul, să se întrerupă antibioticele și să se consulte de urgentă medicul.
- Este necesar să insistăm asupra necesității efectuării unui ECBU de control pentru a depista o posibilă recădere la 4 până la 6 săptămâni de la terminarea tratamentului cu antibiotice.
- Pacientul trebuie să consulte rapid medicul, în cazul unei reapariții ale simptomelor pentru a detecta și gestiona o recidivă sau recurență cât mai curând posibil.
- Este necesar să se furnizeze o evaluare la distanță, inclusiv un ECBU.
Strategii terapeutice în infecțiile tractului urinar: ce s-a schimbat în practică
Infecțiile urinare masculine: un nou concept
Terminologia infecțiilor urinare a iși ea pentru a evidenția noțiunea de factor de risc legat de fondul de bază, element esențial pentru ghidarea strategiei diagnostice și terapeutice.
Diferitele categorii de infecții ale tractului urinar reținute sunt acum:
- infecții simple ale tractului uar: lrinciențîia pa fără factori de risc
- infecții ale tractului urinar cu risc de complicații, numite până acum „infecții ale tractului urinar complicat », la pacienții cu factori de risc pentru apariția complicațiilor
- infecții cu semne grave, mai ales în cazul pielonefritei și prostatitei
Această schimbare a fost necesară deoarece:
- frecvența mult mai mică a infecțiilor tractului urinar la bărbați comparativ cu femeile (aproximativ 3% din pielonefrita apar la bărbați);
- caracteristicile lor terapeutice particulare, aproape întotdeauna țînând cont de posibilitatea unei infecții prostatice, indiferent dacă există sau nu semne clinice.
Pielonefrita și riscul de sepsis
Scorul qSOFA (evaluare rapidă a insuficienței de organe secvențiale) este un scor utilizat pentru a stabili severitatea sepsisului.
Sepsisul sau septicemia este un răspuns inflamator al organismului, mai exact rezulatul unei infecții bacteriene masive care ajunge în sânge. Aceasta afecțiune poate declanșă o mulțime de schimbări ce pot deteriora mai multe sisteme de organe, iar în cazul în care progresează, se poate instala sepsisul sever sau socul septic care poate duce la deces.
Sepsisul este cel mai frecvent întâlnit la persoanele în vârstă sau cu un sistem imunitar slăbit.
Se bazează pe 3 criterii:
- hipotensiune arterială (TAS ≤ 100 mmHg),
- frecvență respiratorie mare (RR ≥ 22/min) și
- stare alterată de conștiență (scor Glasgow ≤ 14).
Fiecare criteriu este cotat cu zero sau unu, cu un scor total între 0 și 3. Un scor ≥ 2 corespunde categoriei de „sepsis sever” din vechiul nume pentru sepsis.
La bărbați, infecțiile tractului urinar se pot complica și cu o infecție generală severă, abces de prostată, recăderi greu de tratat. Simptomele invalidante, cum ar fi durerea la ejaculare, pot persista, de asemenea.
Infecțiile urinare la copii
Infecția tractului urinar la bebeluși
Infecția tractului urinar este o patologie frecventă la bebeluși. Orice febră de origine necunoscută ar trebui să ridice suspiciunea unei infecții ale tractului urinar la sugari. Tratamentul este cu antibiotice și se caută o anomalie a tractului urinar.
Prezența bacteriilor în urină. Infecția urinară este însoțită de prezența bacteriilor în urină. Este clar când există un singur tip de bacterie, la o concentrație mai mare sau egală cu 100.000 de germeni/ml.
Vorbim de cistită când bacteriile sunt prezente în tractul urinar inferior (vezica urinar ă) și de pielonefrită când infecția urcă în tractul urinar superior. Diagnosticul este adesea pus în stadiul de pielonefrită.
Simptomele unei infecții ale tractului urinar la bebeluși
Semnele tipice ale ITU sunt absente la copil.
O febră izolată ar trebui să sugereze o infecție a tractului urinar la sugari. Între 4 și 10% dintre sugarii care au o febră inexplicabilă au o ITU. Infecția urinară se poate manifesta la copil și prin simptome digestive (vărsături, diaree, etc.) care sunt semnele primare.
Alte semne sunt mai puțin specifice: miros urât de urină, creștere insuficientă în greutate, iritabilitate, apatie, dificultăți de alăptare și tulburări de somn.
Copiii mici care vorbesc se pot plânge că îi ustură atunci când urinează. Dacă bebelușul are febră însoțită de frisoane, o schimbare a culorii pielii, dacă starea lui generală este alterată, este o urgență medicală: la spital se vă face un test de sânge și o analiză de urină pentru a vedea dacă există. pielonefrită, infecție a tractului urinar superior, avertizează medicul pediatru.
Infecția tractului urinar și temperatura: cât, de ce, ce să dați?
O infecție a tractului urinar este adesea semnalată de o febră mare (39° - 40°) izolată.
Cu toate acestea, cistita (infecția urinară a tractului inferior) poate să nu provoace febră. Febra poate fi redusă prin administrarea de Paracetamol. Cu toate acestea, nu administrați bebelușului dumneavoastră tratament cu febră izolată fără sfatul medicului.
Tratamentul cu antibiotice trebuie început rapid, pentru a evita complicațiile de la pielonefrită.
Infecția tractului urinar fără febră: este posibil?
„Cistita fără febră este posibilă” informează dr. Edwige Antier. Când infecția afectează rinichii, în schimb, febra este foarte adesea mare și însoțită de frisoane, sau chiar de o deteriorare a stării generale.
Faceți un test de urină cu benzi. Între 1 și 3 ani, colectarea urinei este complicată.
Prezența leucocitelor și nitriților trebuie să facă să se realizeze o analiză de urină (ECBU).
Recoltarea urinei la bebeluși se face cu punga sterila, proba cu jet, cateterism uretral în laboratorul de analize medicale sau în spital.Colectarea efectivă a urinei face posibilă efectuarea unei antibiograme pentru a fi sigur că administrați antibioticul potrivit.
Cauzele ITU la sugari
Infecțiile urinare la bebeluși sunt adesea legate de o anomalie a tractului urinar sau de reflux vezicoureteral.
Acest reflux vezico-ureteral este cea mai frecventă patologie renală la copii (80% din cazuri).
Ea corespunde ridicării urinei de la vezică la rinichi. Este foarte frecventă mai ales la fete, este echivalent cu un obstacol pe tractul urinar deoarece nu există niciodată golirea completă a vezicii urinare.
Cele mai frecvente anomalii urinare sunt :
- stenoza joncțiunii pielo-ureterale,
- litiaza,
- ureterocelul,
- megaureterul primar.
Aceste malformații necesită cel mai adesea tratament chirurgical.
Alți factori care contribuie sunt:
- prematuritatea,
- cateterele urinare reziduale,
- constipația și
- boala Hirschsprung.
Frecvența la bebeluși, între fete și băieți
Infecțiile tractului urinar afectează fetele mai des decât băieții: 1 până la 2% dintre băieți, 3% dintre fete.
La nou-născuți, pe de altă parte, băieții sunt mai des afectați decât fetele.
Tratamentul infecției tractului urinar
Tratamentul antibiotic este prescris, pe cale orală, sau prin injecție în caz de pielonefrită. După tratament trebuie efectuată o analiză de control a urinei pentru a se asigura că nu mai există germeni. Durata tratamentului cu antibiotic depinde de sensibilitatea germenului la antibiotic și de severitatea infecției.
Ce antibiotice sunt recomandate pentru bebeluși?
La bebelușîi de la 2 luni la 2 ani: nu există tratament monodoză la copiii mici. Antibioticele sunt disponibile, prin injectare și apoi buvabile, în general eficiente. Antibioticele vor fi alese probabil din germenul cunoscut, apoi ajustate la antibiograma.
Preveniți infecția tractului urinar
Dacă a fost identificată o anomalie anatomică, corectarea chirurgicală poate fi necesară din ce în ce mai des prin mijloace endoscopice.
Tratamentul profilactic cu doze mici de antibiotice poate fi apoi necesar timp de câteva luni.
Factorii predispozanți la copiii mai mari includ
- diabet
- trauma
Anomalii ale tractului urinar la copii
ITU la copii sunt markeri ai unei posibile anomalii ale tractului urinar (de exemplu, obstrucție, vezică neurogenă, duplicare ureterală); aceste anomalii sunt deosebit de susceptibile de a duce la infecții recurente dacă este prezent reflux vezicoureteral.
Aproximativ 20 până la 30% dintre sugarii și copiii mici cu vârsta cuprinsă între 12 și 36 de luni care au o ITU au reflux vezicoureteral.
Cu cât copilul este mai mic când apare prima infecție a tractului urinar, cu atât este mai mare probabilitatea de reflux vezicoureteral.
Infecțiile urinare recurente la copii sunt în mod clar asociate cu refluxul vezicoureteral, în special de gradul superior. Această asociere se datorează probabil a doi factori, că refluxul vezicoureteral predispune la infecție și că infecțiile recurente pot agrava refluxul vezicoureteral. Contribuția relativă a fiecărui factor la copiii cu infecții urinare recurente este puțîn înțeleasă. În cazul refluxului mai sever, copiii pot prezenta un risc mai mare de hipertensiune arterială și insuficiență renală (din cauza infecțiilor repetate și a pielonefritei cronice), dar dovezile sunt neconcludente.
Refluxul vezico-ureteral
În funcție de severitate, refluxul vezico-ureteral este un retur de urină din vezică în ureter și uneori în sistemul colector renal. Refluxul predispune la infecții ale tractului urinar, care sunt adesea recurente. Examenul include o ecografie a rinichilor, ureterelor și vezicii urinare înainte și după urinare, apoi o cisto-uretroscopie de evacuare fluoroscopică.Tratamentul depinde de cauză și de severitate.
Refluxul vezicoureteral se datorează cel mai adesea unei anomalii congenitale în formarea joncțiunii ureterovezicale.
În cazul formării anormale a segmentului intramural al ureterului, joncțiunea ureterovezicală nu își îndeplinește funcția normală de valvă, ceea ce permite refluxul retrograd de urină din vezică în ureter și pelvis renal.
Disfuncția de evacuare include urinarea rar și/sau constipația, care poate întârzia rezolvarea refluxului vezicoureteral.
În funcție de severitate, refluxul vezico-ureteral reprezintă un retur de urină din vezică în ureter și uneori în sistemul colector renal.
Refluxul predispune la infecții ale tractului urinar, care sunt adesea recurente.
Examenul include o ecografie a rinichilor, ureterelor și vezicii urinare înainte și după urinare, apoi o cisto-uretroscopie de evacuare fluoroscopică. Tratamentul depinde de cauză și de severitate.
Refluxul de urină de la vezică la ureter poate afecta tractul superior prin infecție bacteriană și uneori prin creșterea presiunii hidrostatice.
Bacteriile din tractul urinar inferior sunt ușor transportate de urina care curge înapoi în tractul superior, ducând la infecția recurentă a parenchimului renal, cu risc de cicatrizare.
Cicatricele renale pot provoca în cele din urmă hipertensiune arterială și uneori disfuncție renală. Refluxul vezicoureteral este o cauză frecventă de infecție a tractului urinar la copii.
Refluxul vezicoureteral se găsește la aproximativ 30 până la 40% dintre sugari și copii mici cu infecții ale tractului urinar.
Tratamentul Refluxului vezicoureteral
- uneori antibioticoterapie preventivă
- uneori, injectarea submucoasă a unui produs biocompatibil sau reimplantarea ureterovezicală.
Reflux vezicoureteral ușor până la moderatadesea dispare spontan în câteva luni sau ani. Este foarte important să vă asigurați că copiii nu se infectează.
Anterior, copiii cu reflux vezicoureteral ușor până la moderat au primit zilnic profilaxie antibacteriană, dar în prezent nu există un consens cu privire la această practică.
Majoritatea urologilor pediatri recomandă antibiotice profilactice pentru reflux vezicoureteral sever, la toate vârstele, pentru reflux vezicoureteral la copiii < 2 ani de gradele III până la V și la copiii cu infecții ale tractului urinar febre recurente indiferent de gradul de reflux vezicoureteral.
Există multe recomandări bazate pe vârstă și greutate pentru antibiotice, dar, în general, la copii, Refluxul vezicoureteral sever, însoțit de presiuni intravezicale crescute, este tratat cu medicamente anticolinergice și rareori cu intervenții chirurgicale (cum ar fi injecțiile cu toxină botulină sau creșterea vezicii urinare).
Pacienții cu disfuncție a vezicii urinare sau a intestinului beneficiază de modificări comportamentale cu sau fără biofeedback.
Refluxul simptomatic (de exemplu, infecții recurente, întârziere a creșterii renale, fibroză renală sau disfuncție a vezicii urinare) este tratat prin injectarea endoscopică a unui agent volumetric (de exemplu, dextranomer/acid hialuronic) sau prin reimplantare ureterală.
Anamneza, examinarea fizică (inclusiv măsurarea tensiunii arteriale), investigațiile de laborator cu analize de urină (pentru verificarea hematuriei și proteinuriei) și măsurarea creatininei serice și imagistică printr-o uretrocistografie și ecografie de micșorare sunt efectuate la intervale regulate în funcție de vârsta copilului și severitatea refluxului și complicațiile asociate.
De obicei, copiii < 2 ani au ecografie la fiecare 4 până la 6 luni (mai frecvent la copiii cu nefropatie semnificativă observată la ecografie); copiii mai mari fac o ecografie la fiecare 6 până la 12 luni.
Cistogramele de evacuare pot fi repetate la fiecare 1 până la 2 ani (intervale mai lungi pentru reflux vezicoureteral de grad superior),
În plus, copiii ar trebui evaluați la fiecare vizită pentru constipație, urinare nefrecventă, incontinență, urgență la urinare și enurezis, care sunt semne comune de disfuncție în organism, și ar trebui tratați după cum este necesar, cu modificarea comportamentului și /sau terapie medicamentoasă.
Asa cum s-a putut vedea din articol, sunt foarte mari diferentele de manifestare ale infectiilor urinare, in functie de gen, varsta si alte considerente medicale.
Totuși, specialiștii stabilesc câteva sfaturi comune : consumul de apă plată, reguli de igienă strictă, consumul de alimente ce conțin probiotice sau de suplimente pe baza de probiotice, cât și unele produse naturale care fortifica sistemul imunitar.
Ropharma recomandă o gama de produse naturale, care contribuie la menținerea unei igiene impecabile a zonelor expuse atacului bacterian, care previn și tratează infecțiile urinare.
Ropharma propune gama Nocist, un set de produse naturale, menite sa previna si trateze ITU : https://ropharma.ro/search?type=product&q=NoCist
Săpunul lichid Nocist are rol de protecție asupra mucoasei intime, iar fibrele probiotice din compoziție restabilesc echilibrul florei bacteriene.
NoCist Intensive
Nocist Intensive, un supliment alimentar cu extracte de afin-american, N-acetilcisteină, D-manoză și measteacăn alb, care vă elimina cauzele, nu doar simptomele unei infecții urinare. Datorită ingredientelor sale, Nocist Intensive se poate administra atât în timpul sarcinii, cât și al alăptării, precum și copiilor începând cu vârsta de 3 ani.
Beneficii terapeutice ale produsului NoCist Intensive:
- Formulă exclusivă patentată
- Produs combinat
- Indicat în sarcină (la recomandarea personalului medical)
- BL-DMAC
Cea mai exactă metodă de titrare a proantocianidinei, elimină CAUZELE, NU doar SIMPTOMELE
NoCist intensive este o formulă inovatoare eficienta în:
- Cistită
- Cistită Recidivantă
- Infecţiile Tractului Urinar
Produsul natural NoCist intensive poate fi achiziționat din Farmaciile Ropharma, farmaciile partenere Ropharma și online: https://ropharma.ro/products/nocist-intensive
Nocist Prevent, un supliment alimentar cu extracte de afin-american, N-acetilcisteină, D-manoză și measteacăn alb, care te va ajuta să ții infecții urinare la distanță.
Produsul natural NoCist prevent poate fi achiziționat din Farmaciile Ropharma, farmaciile partenere Ropharma și online: https://ropharma.ro/products/nocist-prevent
Sursa:
https://www.medatalos.ro/ce-faci-daca-ești-în-concediu-și-ai-un-disconfort-urinar/
https://www.passeportsante.net/fr/Maux/Problemes/Fiche.aspx?doc=pyelonephrite
Lasa un comentariu