Pe măsură ce se apropie iarna, există multe sfaturi și trucuri oferite pentru a ne asigura că sistemul nostru imunitar este întărit pentru a trece peste sezon. Dar este la fel de important să-l stimulezi primăvara.

Uităm de foarte multe ori că primăvara există o circulație mare a virusurilor pentru că unele s-au adaptat la temperaturi blânde, precum rinovirusurile, responsabile de rinofaringită.

Apoi, foarte des după iarnă, suntem obosiți, am fost supuși la mai multe episoade de infecție virală. Antibioticele ar putea afecta și flora noastră intestinală. Fără a uita impactul alergiilor sezoniere. „Totul ne slăbește sistemul imunitar”, explică profesionistii in sanatate.

Astenia este un simptom de oboseală de care suferă unii oameni, în special în momentul schimbării sezonului. Printre motivele care provoacă această simptomatologie, putem aminti, în special, schimbările de lumină sau vreme, dar acestea nu sunt singurele motive.

Astăzi, vorbim despre astenia de primăvară deoarece este o afecțiune care afectează în mod sistematic oamenii cu fiecare schimbare de anotimp. Vom sublinia principalele simptome sau cauze ale asteniei de primăvară, cât durează și cum o putem preveni în mod natural.

 

  Ce este astenia de primăvară?

Dacă ar fi să definim astenia, am putea spune că este o senzație de oboseală, sau epuizare. Aceste simptome pot afecta, de multe ori, funcțiile intelectuale ale unei persoane. Cu alte cuvinte, poate exista o pierdere a memoriei, o scădere a concentrării sau o stare de „absență”.

Există diferite tipuri sau stări în cadrul asteniei. Odată cu sosirea primăverii, apare de obicei acest tip de senzație de oboseală sau epuizare. Este cunoscută sub numele de astenie de primăvară și afectează de obicei aproximativ 2% din populație. Această tulburare nu se manifestă doar primăvara, ci apare de fiecare dată când schimbăm anotimpurile.

Originea sau cauzele asteniei pot fi foarte variate. Când originea sa este funcțională, unele dintre cauze pot fi anxietatea, depresia, volumul de muncă sau ritmul frenetic de viață în care trăim. Pe de altă parte, atunci când vorbim de astenie organică, cauzele sunt mai degrabă legate de anumite afecțiuni cardiace sau pulmonare.

 

Cât durează astenia de primăvară ?

 

Simptomele asteniei de primăvară sunt temporare. De obicei, durează între o săptămână și cel mult 20 de zile. Dacă după această perioadă persistă oboseala, epuizarea sau orice alt simptom direct legat de astenie, se recomandă consultarea unui specialist.

De cele mai multe ori, efectele asteniei se diminuează de-a lungul zilelor. Odată obișnuit cu noul sezon, mintea și corpul văd treptat simptomele disparând. Pe scurt, este doar o chestiune de timp.Dar, după cum am menționat mai sus, este posibil să nu fie așa. Dacă simptomele persistă este necesar să se realizeze un consult pentru a găsi cauza acestei afecțiuni. Printre bolile sau patologiile legate de astenie se numără anemia, depresia, anxietatea, hipotiroidismul sau un anumit tip de cancer.

Simptome

Simptomele asteniei de primăvară pot varia de la o persoană la alta. Același lucru este valabil și pentru perioada de desfășirare a acestor simptome dar și de perioada din an în care apar. Oricum, să încercăm să descriem mai bine care sunt cele mai frecvente simptome ale asteniei la bărbați sau femei:

Ø  tulburări de somn, producând atât insomnie cât și somnolență

Ø  pierderea vitalității și evoluția depresiei

Ø  oboseală musculară

Ø  stare de oboseală permanentă, atât fizică, cât și psihică

Ø  în funcție de individ, apetit crescut sau scazut

Ø  senzație de durere în diferite părți ale corpului și de intensitate diferită

Ø  starea de spirit alterată, trecând de la o extremă la alta într-o perioadă scurtă de timp

Ø  pierderea atenției

Ø  scăderea libidoului

Aceste semne sunt cele mai frecvente la persoanele cu astenie de primăvară. Unele dintre aceste simptome pot afecta doar o parte a corpului, în timp ce în alte cazuri semnele pot fi simțite pe tot corpul.

Din nou, dacă aceste semne nu dispar după 20 de zile și afectează starea psihică, provoacă probleme de vorbire sau dureri insuportabile, este foarte recomandat să consultați un specialist, în special un psihiatru.

 

Tratamentul

Potrivit multor medici și specialiști, astenia de primăvară nu este o boală în sine. Niciun studiu științific nu susține sau demonstrează că această senzație de oboseală sau oboseală este direct legată de sosirea primăverii. Din acest motiv, nu există un tratament farmacologic specific pentru astenie.

Acest sentiment de oboseală nu se traduce întotdeauna în boală; poate fi o simpla tulburare temporară cauzata de situatii  precum schimbarea orei,  creșterea temperaturii sau apariția unor alergii cronice .

Tratamentul pentru astenie depinde adesea de cauza acesteia. În unele cazuri, este suficient să urmați o serie de obiceiuri sănătoase. Pe de altă parte, în alte situații, poate fi necesar să luați anumite medicamente pentru a ne îmbunătăți starea mai rapid.

Cum să faci față asteniei de primăvară ?

Cel mai bun mod de a lupta împotriva asteniei de primăvară este abordarea un stil de viață sănătos. Acesta presupune grija la alimentație, respectarea orelor de somn și practicarea exercițiilor fizice zilnic.

Iată o serie de sfaturi și recomandări pentru a lupta cu succes împotriva asteniei:

Ø  dormi 8 ore pe zi sau, în funcție de persoană, orele necesare de odihnă pentru a putea înfrunta ziua cu vitalitate; o pernă cu mai multe poziții din spumă cu memorie va ajuta somnul

Ø  adopta o alimentație sănătoasă, variată și echilibrată. Dieta ar trebui să fie bogată în legume, fructe, carne și pește, cereale și produse lactate. Varietatea alimentelor este o garanție a bunăstării

Ø  bea multă apă (între 1 si 2 litri pe zi în funcție de greutatea acestuia) ajută la o mai bună oxigenare a celulelor creierului, la lubrifierea muschilor si articulatiilor, la reglarea temperaturii corpului sau pur și simplu la asigurarea unei bune funcționări a organismului

Ø  nu consumați alcool sau băuturi energizante, fumatul este de asemenea puternic descurajat

Ø  30 de minute de exerciții fizice pe zi (mers, alergare, înot, ciclism etc.).

 

1.2.         Cum să depășim oboseala de primăvară și să ne intărim sistemul imunitar

Când trecem prin iarnă, sistemul nostru imunitar este de obicei slăbit, iar organismul nostru este mai greu să facă față provocărilor noului sezon.

Schimbările bruște ale vremii pe care le experimentăm cu toții ne stresează și mai mult corpul. Pe lângă faptul că ne simțim din ce in ce mai epuizați, obosiți și leneși, avem mai multe șanse să facem o răceală, gripă decât in orice altă perioadă a anului.

Prin urmare, este vital să avem grijă de noi și să ne intărim imunitatea in timpul primăverii.

Pentru mai multă vitamina C - bazează-te pe citrice și măceșe. Lucrul optim de făcut este să mănânci fructe și legume de sezon care sunt pline de vitamine, minerale și antioxidanți.

1.3.         Din cauza expunerii reduse la soare pe perioada iernii, primavarea, se pot înregistra și carente de Vitamina D.

Ce legătură are soarele cu vitamina D?

Vitamina D este produsa când pielea este expusa la soare sau, mai degrabă, la radiațiile B (UV-B) emise de soare. Catitatea de vitamina D pe care o produce pielea ta depinde de factori precum:

•         Anotimpul: Vara beneficiezi de mai multa vitamina D decât iarna, când zilele sunt mai scurte.

•         Momentul zilei: Razele soarelui sunt cele mai puternice intre 10 și 15.

•         Conținutul de melanina din piele: Melanina este pigmentul maroniu-negru din ochi, par și piele. Melanina determina bronzarea pielii. Cu cât ai pielea mai închisă la culoare, cu atât ai nevoie de mai multa expunere la soare pentru a beneficia de suficienta vitamina D de la soare.

 

Cele mai comune semne și simptome ale carenței de vitamina D sunt:

•         oboseală;

•         durere osoasă;

•         slăbiciune musculară;

•         spasme sau crampe musculare;

•         tulburări de dispoziție, precum depresia;

•         vărsături;

•         afectarea calității firului de păr;

•         paloare;

•         scăderea apetitului;

•         tulburări ale somnului.

Studiile arată că lipsa vitaminei D poate favoriza apariția infecțiilor, a diabetului zaharat de tip 2, hipertensiunii arteriale, insuficienței cardiace, hiperlipidemiei, depresiei, schizofreniei, autismului, sclerozei multiple, sindromului nefrotic; în acelaşi timp, determină un risc crescut de preeclampsie la gravide.

În ceea ce privește deficitul de vitamina D la copii, acesta duce la o serie de tulburări, cu consecințe asupra sănătăţii acestora. Una dintre cele mai cunoscute afecțiuni în rândul copiilor este rahitismul. Acesta apare din cauza deficitului de calciu și fosfor, prin lipsa vitaminei D. Carența de vitamina D se mai poate manifesta prin:

•         deformări ale oaselor (membrelor, toracelui, claviculei, cutiei craniene, coloanei vertebrale, erupție dentară întârziată și carii dentare);

•         hipotonie musculară;

•         dureri musculare;

•         deformări articulare;

•         convulsii hipocalcemice;

•         stridor laringian;

•         scăderea imunității;

•         întârziere în dezvoltarea psiho-motorie.

 

Cum este tratat deficitul de vitamina D?

Scopurile tratamentului și prevenției sunt aceleași – să atingă și să mențină un nivel optim de vitamina D în organism. Poți consuma alimente care conțin vitamina D, poți apela la expunerea la soare sau ți se poate recomanda să iei suplimente cu vitamina D.

Vitamina D este disponibila în doua forme: D2 și D3. D2, denumita și ergocalciferol, provine din vegetale. D3, denumita și colecalciferol, provine din alimentele de origine animala. D3 este mai ușor absorbita decât D 2 și are eliberare prelungită.

Diagnostic și investigații

Medicul recomanda o analiza de sânge care măsoară nivelurile vitaminei D. Exista doua analize, însă cea mai frecventa este 25-hidroxivitamina D, denumita și 25(OH)D. Ți se vă recolta o proba de sânge din vena. Nu este nevoie să nu mănânci înainte de analiza.

 

   Despre sistemul imunitar

Sistemul imunitar este cel care ajută o persoană să lupte împotrivă infecțiilor, germenilor și cancerului. În unele situații, acesta nu funcționează corect, cum este cazul tulburarior de imunodeficiență. Oamenii care suferă de aceste tulburări sunt sensibili la dezvoltarea a diverse infecții, dar și cancer.

Imunitatea (rezistența) este suma tuturor mecanismelor de apărare naturală prin care organismul se protejează împotriva agresiunii factorilor străini. Fără el, oamenii s-ar îmbolnăvi constant din cauza bacteriilor sau a virusurilor.

2.1.         Rolul sistemului imunitar

Principalul rol al sistemului imunitar este de a identifica virusurile, bacteriile, ciupercile, substanțele toxice și alte corpuri străine, care pot pune în pericol organismul uman, și de a le elimina. Un sistem imunitar sănătos este capabil să diferențieze diverși agenți patogeni de țesuturile sănătoase și substanțele comune (alimente, praf, polen etc.).

Atunci când funcționează la capacitate maximă, sistemul imunitar este implicat în prevenirea și îndepărtarea unor forme de cancer, acesta putând lupta împotrivă propriilor celule care și-au modificat în mod anormal forma și structura.

Cum funcționează sistemul imunitar

Celulele și țesuturile corpului conțîn proteine numite antigene. Similar, organismele invadatoare conțin antigene, desi nu au aceeași forma. Sistemul imunitar, pentru a te apară de microorganism, paraziți și bacterii, este format din globule albe, citochine, chemochine și sistemul complement.

 

2.2.         Tipuri de imunitate


În funcție de modul de dobândire, imunitatea poate fi dobândită natural sau artificial.

Imunitatea dobândită în mod natural, la rândul sau, poate fi :

Ø  înnăscută (nespecifică) și

Ø  dobândită în timp.

Imunitatea înnăscută este moștenita de la părinți. Acest tip de imunitate nu se modifică odată cu trecerea anilor și nu oferă protecție pe termen lung. Imunitatea înnăscută este cea care recunoaște agenții patogeni și reacționează la aceștia.

Imunitatea dobândită natural se formează de-a lungul timpului, pe măsură ce organismul întâlnește agenți patogeni și formează anticorpi pentru a-i distruge.

Acest tip de imunitate presupune memorarea agentului patogen, recunoașterea să și folosirea anticorpilor existenți pentru a combate microorganismul invadator.

Imunitatea dobândită în mod artificial constă în expunerea persoanei, în mod controlat, la unele virusuri. Scopul este de a reduce riscul de apariție a complicațiilor sau chiar a decesului. Imunitatea dobândită artificial se împarte în imunitate dobândită prin vaccinare și imunitate dobândită prin serumizare.

Imunitatea dobândită prin vaccinare constă în administrarea unui vaccin care conține antigeni, acele substanțe ce determină producția de anticorpi și care declanșează răspunsul sistemului imunitar fară a cauza infecția în sine. Vaccinarea oferă, astfel, imunitate pe termen lung la unele infecții și stimulează producerea de celule cu memorie. Aceasta este o formă activă de imunizare.

Imunitatea dobândită prin serumizare se obține în mod pasiv și constă în administrarea de ser imun care conține anticorpi specifici unei anumite boli. Această imunitate este temporară și durează cel mult 30 de zile.

2.3.         Ce legătură există între sistemul imunitar și cel limfatic

Sistemul limfatic face parte din sistemul imunitar și reprezintă sistemul de apărare și purificare a organismului.

Acesta este format din limfa, vase limfatice, care permit transportul limfei, și structuri și organe, care conțin țesut limfatic, așa cum sunt timusul, amigdalele, ganglionii limfatici și splina:

Timusul – o glandă de mici dimensiuni, aflată deasupra traheei; este responsabil cu producerea celulelor imunitare T. Acest mic organ este activ mai ales în adolescență și începe să își piardă din proprietăți odată ce înaintam în vârstă;

Amigdalele – distrug bacteriile și virusurile de la nivelul sistemului digestiv și al aparatului respirator. Prin extirparea acestora, creste riscul că agenții străini să pătrundă ușor în organism;

Splina – sintetizează anticorpii, ajută la eliminarea bacteriilor distruse de aceștia și îndepărtează celulele sanguine moarte;

Ganglionii limfatici – se afla de-a lungul întregului corp și conțîn celule B, celule T și celule macrofage.

2.4.         Care sunt mecanismele de apărare împotrivă bolilor

Organismul se apără de agenții patogeni printr-un sistem complex de celule, țesuturi, glande și organe.

Pe lângă timus, ganglionii limfatici, splina și amigdalele despre care am vorbit mai sus, sistemul imunitar funcționează la cote maxime printr-un echilibru perfect intre măduvă osoasă, apendice, tubul digestiv, sistemul BALT (sistemul imunitar mucos) și piele.

Măduvă osoasă – este responsabilă cu producția de globule albe (leucocite), implicate în eliminarea agenților patogeni care pătrund în organism;

Apendicele – până nu demult, acest organ era considerat inutil. Recent, oamenii de știință au descoperit că este important pentru imunitate. Acesta protejează flora bacteriană, asigurând evoluția normală a digestiei;

Tubul digestiv – are rol în susținerea imunității, în special a sistemului GALT (sistemul mucos digestiv). Acesta se află de-a lungul tractului digestiv și îl protejează de pătrunderea unor substanțe cu potențial periculos pe calea alimentației;

Sistemul BALT (sistemul imunitar mucos) – se află de-a lungul bronhiilor și protejează căile respiratorii de agenții patogeni;

Pielea – este considerată cel mai mare organ al corpului uman și este parte a sistemului imunitar. Are rolul de a bloca pătrunderea agenților patogeni în organism.

 

2.5.         Cum se testează imunitatea




Testarea imunității se realizează prin hemoleucogramă și prin imunograma. Aceste analize de sânge evaluează starea de sănătate a sistemului imunitar. Hemoleucogramă identifică numărul și procentul celor mai importante celule imunitare, globulele albe, celulele macrofage și celulele fagocite. Imunograma oferă indicii cu privire la anticorpii produși de celulele imunitare, respectiv imunoglobulinele (Ig). Testarea oferă informații cu privire la patru categorii de imunoglobuline:

Ø  IgA – cel mai important element de apărare în fata bacteriilor și a virusurilor;

Ø  IgE – tine de alergii;

Ø  IgM – prima imunoglobulină secretată în momentul în care organismul este amenințat de un antigen;

Ø  IgG – este secretat după Ig M și are rolul de a neutraliza toxinele bacteriene. Este singura imunoglobulină care trece de placentă și protejează nou-născutul în primele luni de viață.

De asemenea, testarea genetică poate fi folosită pentru a detecta anumite afecțiuni ereditare care afectează imunitatea.

Realizarea unor teste genetice specifice poate ajută la evaluarea riscurilor asociate unui sistem imunitar slăbit, iar acest lucru poate preveni apariția complicațiilor asociate bolilor care afectează sistemul imunitar (scleroza multiplă, diabetul de tip I,  sindromul Guillain-Barre etc.).

2.6.         Când se formează imunitatea la copii

Sistemul imunitar la copii este imatur, însă continuă să se dezvolte până la aproximativ 11-12 ani. Nou-născuții sunt protejați de anticorpii transmiși de la mama, care le oferă o imunitate pasivă temporară, în primele luni de viață.

Bebelușii de 3-6 luni au un nivel redus al anticorpilor, deoarece, în acest moment, scad nivelurile anticorpilor maternali, iar producția proprie de anticorpi încă are un nivel redus. Anticorpii maternali de tip Ig G dispar după 6-8 luni, iar producția proprie de anticorpi de acest tip atinge valorile adultului în jurul vârstei de 7-8 ani.

În plus, nou-născuții sintetizează anticorpi de tip Ig M imediat după naștere, atingând nivelurile adultului la 4-5 ani. Pe de altă parte, nivelurile anticorpilor Ig A cresc lent, ajungând la valorile adultului abia în adolescență.

Imunitatea naturală se construiește la copii prin expunerea la infecții comune. Primele răceli apar după vârstă de șase luni, iar pentru sugari și preșcolari, 7-8 răceli pe an reprezintă normalitatea. La vârstă școlară, copiii au 5-6 episoade de răceală pe an.

Mai tărziu, în adolescență, și apoi, la maturitate, numărul episoadelor anuale de răceală este redus până la aproximativ patru. Răcelile nu pot fi prevenite, însă instalarea și apoi eliminarea lor din organism ajută la întărirea imunității copilului.

2.7.         Factori care influențează imunitatea

Pentru a preveni slăbirea sistemului imunitar, este important să adopți un stil de viață sănătos, să alegi moderația, să reduci stresul și să introduci activitatea fizica în programul zilnic.

La fel de importanta este prevenția primară pentru a vedea dacă există riscul de scădere a imunității sau dacă ai anumite gene care te predispun la unele afecțiuni cu impact asupra sistemului imunitar.

2.8.         Cei mai importanți factori care influențează sistemul imunitar:

Ø  Mișcarea – potrivit datelor obținute de cercetătorii de la Cancer Research Center, 30 de minute de activitate moderată pe zi reduc la jumătate riscul de imunitate și cresc puterea barierei naturale de protecție;

Ø  Alimentația – o alimentație echilibrată este esențială funcționarii normale a sistemului imunitar. Totuși, moderația este cheia. Nu există o vitamină care să fie mai importantă decât alta, ideal este să existe variație și să eviți grăsimile saturate, excesul de sare, zahăr, cafeină și alcool;

Ø  Stresul – expunerea continuă la stres afectează timpul de reacție al sistemului imunitar și poate reprezenta un factor de risc în afecțiuni precum depresia, bolile autoimune, bolile cardiovasculare și unele forme de cancer;

Ø  Vârsta – odată cu înaintarea în vârstă, imunitatea înnăscută începe să se deterioreze. Pentru a contracara acest efect, medicii recomandă urmarea unei diete sănătoase și practicarea regulată a activităților fizice;

Ø  Somnul – calitatea somnului și privarea de somn pot afecta funcționarea sistemului imunitar.

2.9.         În ce situații scade imunitatea

Scăderea reală a imunității apare în cazul unor afecțiuni precum SIDA, cancerul, diabetul zaharat, splenectomia (intervenție chirurgicală de îndepărtare a splinei) sau administrarea de tratament pe baza de citostatice ori cortizon.

De asemenea, imunitatea scăzută poate apărea la copii și vârstnici, la alcoolici, obezi, fumători, la persoanele expuse la stres fizic sau emoțional, la cele care se confruntă cu probleme de somn, expunerea unui mediu toxic sau cu alimentația de proasta calitate.

2.10.      Simptomele imunității scăzute

Un sistem imunitar slăbit prezintă o sensibilitate mai mare în fața infecțiilor.

Persoanele care au imunitatea scăzută prezinta simptome precum:

Ø  oboseală nejustificată;

Ø  sarea de apatie;

Ø  infecțiile repetate: urinare, candida, ORL, herpes și răceală;

Ø  vindecarea lentă a rănilor;

Ø  diareea cronică;

Ø  reacțiile alergice manifestate prin strănut, congestii nazale și lăcrimare.

 

Intensificarea simptomelor necesita consultarea medicului, deoarece afectează calitatea vieții. În lipsa unui tratament adecvat, pot apărea:

Ø  boli autoimune;

Ø  încetinirea creșterii în cazul copiilor;

Ø  un risc mai mare de cancer;

Ø  deces pe fondul unei infecții grave.

 

2.10.      Cum creștem imunitatea

Sistemul imunitar depinde de stilul de viață. Alegerile alimentare, sportul și vaccinarea reprezintă câteva metode sigure de susținere a imunității.

Ideea de a crește imunitatea este atractivă, însă acest lucru poate pune probleme. În primul rând, este vorba de un sistem, nu de o singura entitate. Pentru a funcționa la capacitate maximă, acesta are nevoie de echilibru și de armonie.

Alimentația sănătoasă și echilibrată, activitatea fizică moderată, reducerea stresului, somnul odihnitor și controlul medical periodic pot preveni apariția unor probleme imunitare grave.

2.11.      Alimente care cresc rapid imunitatea

Vitaminele, mineralele și alte substanțe benefice sunt utile în susținerea sistemului imunitar. Mai jos sunt câteva alimente care pot fi consumate pentru a-ți susține imunitatea:

Citrice;

Kiwi;

ü  Fructe de pădure – zmeura, coacăze, afine, mure;

ü  Struguri negri;

ü  Măceșe;

ü  Cătina;

ü  Usturoi;

ü  Ceapa;

ü  Ghimbir;

ü  Iaurt;

ü  Cereale integrale;

ü  Varza;

ü  Broccoli;

ü  Spanac;

ü  Sfecla roșie;

ü  Morcovi;

ü  Ardei iute;

ü  Stridii;

ü  Ardei gras;

ü  Migdale;

ü  Semințe de floarea-soarelui;

ü  Papaya;

ü  Carne de pui.

 

2.12.      Când este necesară imunizarea artificială a organismului

Imunizarea artificială a organismul se poate realiza în două moduri: activ și pasiv.

Imunizarea activă constă în declanșarea procesului de formare a anticorpilor, iar imunizarea pasivă necesită introducerea anticorpilor în organism.

Acest tip de imunizare poate fi indicată de medic, pentru a preveni o anumită afecțiune, pentru a se evita complicațiile asociate unor boli, pe fondul vârstei sau al sistemului imunitar slăbit.

Uneori, imunoterapia este recomandată în tratarea unor forme de cancer.

Procedura constă în stimularea sistemului imunitar al pacientului, pentru că acesta să atace celulele canceroase. Prin imunoterapie, se prelungește remisia, perioada în care boala este ținută sub control prin tratament.

 

2.13.      Cum funcționează sistemul imunitar

Celulele și țesuturile corpului conțin proteine numite antigene. Similar, organismele invadatoare conțin antigene, desi nu au aceeași forma. Sistemul imunitar, pentru a te apară de microorganism, paraziti și bacterii, este format din globule albe, citochine, chemochine și sistemul complement.

 

Globulele albe (leucocitele)

Globulele albe reprezintă cele mai importante componente ale sistemului imunitar. Există mai multe tipuri de leucocite fiecare având proprietățile sale. Acestea lucrează împreună pentru a te proteja de infecții.

Leucocitele care circulă prin sânge sunt de mai multe tipuri, respectiv macrofage, neutrofile și bazofile. Agenții patogeni pătrund în organism printr-un punct de intrare, cum este o tăietură, oricât de minora ar fi. Atunci când leucocitele identifica infecția, ele transmit un semnal chimic, care atrage mai multe globule albe ce înconjoară, absorb și distrug substanțele toxice. De exemplu, celulele macrofage și neutrofile secretă substanțe toxice care omoară agenții străini, apoi stimulează excreția acestora.

Limfocitele reprezintă o alta subcategorie de globule albe. Acestea oferă un răspuns imunitar întârziat prin comparație cu celulele macrofage sau bazofile, însă au alt rol: construirea imunității pe termen lung. Limfocitele se împart în celulele B și celule T.

Celulele B sunt responsabile pentru crearea unor proteine numite anticorpi. Aceștia se leagă de antigenele organismelor străine și le marchează pentru a fi distruse de către celulele sistemului imunitar. Aceste celule sunt implicate activ în îndepărtarea infecțiilor bacteriene.

Celulele T identifică antigenele prezente pe celulele organismului. Atunci când un microorganism pătrunde în celulele corpului, complexul major de histocompatibilitate schimba suprafață celulelor, adaugandu-le noi antigene. Celulele T sunt, apoi, alertate că a apărut o infecție, odată ce celulele străine se leagă de antigenele de mai devreme. Acest lucru declanșează un răspuns imunitar.

 

Citochinele

Citochinele reprezintă o serie de substanțe chimice eliberate de limfocite, pentru a trimite semnalul celulelor care trebuie să elimine substanțele străine. Acestea sunt de mai multe tipuri și includ chemochine, interferon, limfochine și interleukin.

Citochinele pot afecta reacțiile limfocitelor, dar și alte celule care nu sunt parte a sistemului imunitar. Ele stimulează un răspuns inflamator și sunt implicate în repararea țesuturilor care au fost afectate de microorganismele invadatoare (daca este cazul).

 

Sistemul complement



Parte a imunității, sistemul complement este un grup de molecule specializate în distrugerea invadatorilor. Acest sistem poate forma un atac complex, care presupune puncția microorganismelor și introducerea unor substanțe toxice, fortandu-le să se autodistrugă.

 Peste 70 % din sistemul imunitar se afla in intestinul subtire. Nu putem vorbi despre imunitate fara a vorbi despre microbiota, prebiotice si probiotice.

3.1. Ce sunt prebioticele

Prebioticele sunt fibre nedigerabile din alimentația noastră, al căror scop este de a stimula selectiv bacteriile benefice care formează microbiota noastră intestinală.

Aceștia sunt compuși a căror fermentare modifică activitatea sau componenta microbiotei intestinale.

Deja consumați prebiotice fară să știți neapărat!  Ceapa, usturoiul, prazul, sparanghelul, grâu, orezul, ovăzul, banana, salsiful, rădăcina de cicoare sau inima de anghinare fermentează în intestinul gros pentru a vă asigura sănătatea.

3.2. Ce sunt probioticele

Microorganismele vii, probioticele exercită efecte pozitive asupra sănătății dacă sunt ingerate în cantitate suficientă.

Dincolo de efectele lor nutriționale tradiționale, sunt un supliment de bacterii benefice pentru microbiota intestinală.

Aceste bacterii sau drojdii au o durată de viață limitată în microbiota intestinală (de la câteva zile la 2 sau 3 săptămâni).

3.3. Sa diferentiem probioticele de prebiotice

Probioticele sunt microorganisme cu beneficii pentru sănătate, în timp ce prebioticele constituie „hrana” lor, permițându-le o creștere optimă.

Probioticele

Microorganismele vii, probioticele exercită efecte pozitive asupra sănătății dacă sunt ingerate în cantitate suficientă.

Dincolo de efectele lor nutriționale tradiționale, sunt un supliment de bacterii benefice pentru microbiota intestinală.

Aceste bacterii sau drojdii au o durată de viață limitată în microbiota intestinală (de la câteva zile la 2 sau 3 săptămâni).

Pentru a fi considerate eficiente, probioticele trebuie să îndeplinească mai multe criterii :

·       Toleranța perfectă a organismului

·       Capacitatea de a rezista mediului din tractul nostru digestiv (aciditatea gastrică și sărurile biliare în special)

·       Capacitate de a adera la mucoasa intestinală

De asemenea, este important să se țină cont de proprietățile specifice ale fiecărei tulpini (proprietăți antimicrobiene și imunomodulatoare, capacitatea de a descompune lactoza etc.).

În plus, nu toate tulpinile de probiotice au aceleași efecte asupra sănătății. Efectele benefice ale unei tulpini sau ale unei combinații de tulpini sunt specifice acesteia și nu pot fi extrapolate la o altă tulpină.

În plus, așa cum se întâmplă adesea în alimentație, există un „efect de doză” : cantitatea de probiotice conținută în aliment sau supliment este esențială.

Lactate

De foarte multe ori, primul aliment pe care îl sfătuim să îl consumăm în caz de tulburări digestive este iaurtul. Adăugarea de probiotice în lapte este cea care va induce că acest produs lactat va fi bogat în probiotice. Cel puțin dacă preferăm iaurturile fermentate, laptele crud sau chiar de casă.
Într-adevăr, majoritatea iaurturilor din comerț sunt adesea pasteurizate și au ingrediente adăugate care pot face mai mult rău decât bine (zahăr, îndulcitori artificiali, conservanți).

Cu toate acestea, majoritatea oamenilor consumă iaurt grecesc sau islandez (skyr) fără nicio problemă.

 

Unele brânzeturi pot fi buni aliați pentru restabilirea sănătății intestinale. Deși majoritatea brânzeturilor sunt fermentate, unele bacterii benefice nu supraviețuiesc îmbătrânirii brânzeturilor. Citiți cu atenție etichetele pentru a vă asigura că sunt prezente probioticele.
Cu toate acestea, vă putem spune deja că există bacterii bune în cheddar, gouda, brânză de vaci, mozzarella și brânză de vaci. Dar și în brânzeturi cu coajă și coajă, precum Roquefort, albastru, Fourme d'Ambert, brie și camembert.

 

O precizare importantă: multe persoane pot fi intolerante la lactoză (zahărul care se găsește în lapte) sau sensibile la cazeina din laptele de vacă (principala proteină din lapte). Așa că vă recomandăm să alegeți iaurturi bio sau brânzeturi din lapte de oaie sau lapte de capră.

 

Băuturile bogate în probiotice naturale includ kefir și kombucha. Acestea permit o digestie buna si un confort digestiv apreciabil. Aceste băuturi spumante sunt o alternativă foarte bună la sucurile ultra-îndulcite.

Obținută în mod tradițional prin fermentarea laptelui, băutura de kefir se face prin adăugarea de boabe de chefir în laptele de vacă sau de capră. 

 

Kombucha este o băutură foarte populară în Asia. Această băutură este concepută pentru a furniza bacterii benefice sistemului digestiv. Kombucha este făcut din ceai negru fermentat, zahăr din trestie, drojdie și bacterii.

 

Derivați de soia. Populare in dietele vegetariene sau vegane, derivatele din soia sunt o sursa interesanta de proteine ​​dar si de probiotice! 

 

Un alt produs din Asia care este excelent pentru digestie: miso. Această pastă rezultată din fermentarea boabelor de soia, orezului și orzului este una dintre cele mai bune surse naturale de probiotice. 

 

Atenție, nu trebuie gătită dar se adaugă la sfârșitul fierberii în bulion sau supe.

Sosurile de soia tamari și shoyu (fermentare de 4-6 luni) sunt surse excelente de probiotice naturale. Nu exagerați, deoarece sunt foarte bogate în sodiu.

 

Fermentarea alimentelor joacă un rol în prezența naturală a probioticelor în alimente. Astfel, legumele marinate în saramură cu oțet precum murăturile, măslinele sau chiar varza sunt bune pentru flora ta intestinală.

 

Varza murată

Dacă există un fel de mâncare bogat în bacterii benefice pentru intestin, acesta este varza murată. La prepararea vasului se foloseste varza fermentata timp de 3 saptamani, permitand transformarea zaharului in acid lactic. 

Aceasta se numește lactofermentare. Varza murată oferă, de asemenea, mulți nutrienți: este o sursă de calciu, fosfor, potasiu și vitamina C.

 

Drojdie

Drojdia de bere este considerată o sursă excelentă de probiotice, deoarece această materie vie conține tulpina bacteriană Saccharomyces cerevisiae. 

Pe lângă faptul că este un aliat al frumuseții pentru părul și unghiile tale, este și un aliat foarte bun pentru sistemul tău digestiv.

 

 

Prebioticele sunt hrana pentru microorganismele vii prezente in mod natural in intestin, bacteriile bune, pe scurt, probioticele. Prin urmare, este important să consumăm alimente care vor hrăni și toate aceste bacterii pentru o microbiotă echilibrată.

Printre alimentele bogate in prebiotice, regasim: anghinarea, prazul, usturoiul, ceapa, andivele, sparanghelul sau chiar bananele.

Astăzi, nutrienții găsiți în mod natural în alimente sunt mai puțini. Ca urmare, microbiota dumneavoastră poate să nu fie suficient de puternică în cazul unor probleme de sănătate, de exemplu în timpul toxiinfecțiilor alimentare, când luați antibiotice sau în cazul unor boli cronice, cum ar fi colonul iritabil. Acesta este motivul pentru care consumul de suplimente alimentare probiotice este o soluție pentru a-ți restabili microbiota intestinală și a recăpăta o digestie mai bună.

Așa cum pământul pentru ghiveci hrănește pământul, prebioticele hrănesc bacteriile bune.

3.4. Ce este microbiota intestinală


Microbiota intestinală umană (cunoscută mai frecvent sub denumirea de floră sau microfloră intestinală), corespunde tuturor microorganismelor care evoluează în tractul nostru digestiv.

Organ în sine, microbiota intestinală este formată din aproximativ 100.000 de miliarde de bacterii, adică de 10 ori mai mult decât numărul de celule conținute în organism .

Printre aceste bacterii, există între 800 și 1000 de specii diferite pentru un om la vârsta adultă. Majoritatea dintre ele sunt benefice pentru sănătatea noastră.

Microbiota intestinală, probabil că o cunoașteți fără să știti. Considerată astăzi ca un organ de sine stătător în corpul uman, joacă un rol decisiv

Denumită anterior „floră intestinală”, microbiota intestinală corespunde celor 100.000 de miliarde de bacterii  care evoluează în comunitățile din tractul nostru digestiv.

Microbiota intestinală a fiecăruia este unică și evoluează de-a lungul vieții.

Echilibrul său este esențial, deoarece, în timp ce multe bacterii care trăiesc în corpul nostru sunt benefice, altele sunt dăunătoare.

Tulburări temporare, infecții, alergii sau patologii mai grave pot fi legate de un dezechilibru al acestui ecosistem fragil.

Pentru a asigura echilibrul și diversitatea bacteriilor prezente în microbiota intestinală, prebioticele și probioticele sunt folosite într-un amestec inteligent.

Printre aceste bacterii, există între 800 și 1000 de specii diferite pentru un om la vârsta adultă. Majoritatea dintre ele sunt benefice pentru sănătatea noastră.

Microbiota intestinală îndeplinește trei funcții majore de sănătate pentru oameni:

1. Digestia alimentelor

Alimentele nedigerate din intestinul subțire sunt fermentate de microbiota intestinală din colon.

O funcție esențială pentru confortul nostru digestiv zilnic și benefică pentru organism, deoarece eliberează acizi grași cu lanț scurt în organism.

2. Efect de barieră

Organismul este protejat de bacteriile nedorite datorită efectului de barieră al microbiotei intestinale (în special bacteriile potențial periculoase pentru sănătatea umană).

3. Dezvoltarea sistemului imunitar

Microbiota intestinală exercită o stimulare permanentă asupra sistemului imunitar (trebuie să știți că aproape 60% din celulele noastre imunitare sunt conținute în intestin).

Metagenomica este un progres extraordinar în înțelegere a bacteriilor care locuiesc în intestinul nostru. Face posibilă determinarea compoziției microbiotei intestinale, dar și identificarea tuturor genelor (și, prin urmare, funcțiile) purtate de această microbiotă.

Pentru a modula populația de bacterii din microbiota intestinală, sunt explorate multe căi, în special cele de îmbogățire a dietei cu prebiotice și probiotice.

3.5. Ce sunt bifidobacteriile?

Bifidobacterium  sau bifidobacterium, este o bacterie bacilară Gram pozitivă, nemobilă, parte a florei intestinale și adesea în ramura bacteriilor anaerobe. Unele bifidobacterii sunt folosite ca probiotice.

Bifidobacteriile sunt omniprezente, ca locuitori endosimbiotici ai tractului gastrointestinal, vaginului și gurii (împreună cu specia Bifidobacterium dentium ) a mamiferelor și a altor animale. Bifidobacteriile sunt unul dintre principalele genuri de bacterii care formează flora colonică a mamiferelor.

3.6. Ce este efectul bifidogenic?

Cum pot acționa fibrele prebiotice asupra microbiotei noastre intestinale pentru a ne oferi o multitudine de beneficii? Datorită efectului bifidogenic!

Prebioticele servesc drept hrană pentru bifidobacteriile prezente în microbiota noastră, care stimulează creșterea acestora.

Fibrele prebiotice sunt „digerate” de către bifidobacterii, aceasta se numește fermentație.

Fermentaţia modifică semnificativ compoziţia florei intestinale în favoarea unei flore benefice întrucât aceasta este populată în mare parte de bifidobacterie. Creșterea genurilor bacteriene dăunătoare nu este stimulată de prebiotice.

3.7. Ce este SCFA

Acizi grași cu lanț scurt (abreviat SCFA), molecule benefice sănătății.

În tractul intestinal, receptorii și transportorii acestor SCFA sunt colectați și sunt absorbiți foarte rapid prin mucoasă.

3.8. Prebiotice și SCFA

Printre principalele SCFA produse: acetat, propionat și butirat, jucând un rol major la nivel intestinal.

Importanta SCFA:

Ø  SCFA sunt surse de energie pentru celulele mucoasei intestinale dar și pentru mușchi, rinichi, inimă și creier.

Ø  Astfel, în colon, ele influențează creșterea și diferențierea celulelor epiteliale și sunt deci esențiale pentru menținerea barierei intestinale (menținerea joncțiunilor strânse între celulele mucoasei).

Ø  De asemenea, au un rol important în motilitatea intestinală și în absorbția nutrienților, în special a mineralelor (Că, Na, Mg, Fe).

Ø  Din intestin, SCFA sunt capabili să moduleze imunitatea organismului prin stimularea limfocitelor prezente în mucoasă și au proprietăți antiinflamatorii.

Ø  La nivel local, reduc aderența și proliferarea agenților patogeni și sunt chiar capabili să inhibe proliferarea celulelor canceroase!

 

Ø  De la distanță, SCFA sunt implicați în controlul hepatic al lipidelor și al zaharurilor.

Ø  Au rol în semnalizarea celulară: modularea nivelului de calciu intracelular, modularea inflamației, reglarea expresiei anumitor gene, acțiunea asupra lipolizei, reglarea producției de leptine („hormonul de sățietate”) etc.

Atât de multe motive pentru a face aprovizionare cu prebiotice!

Așa cum putem remarca, esență este „un sistem imunitar puternic”. Pentru a-l obține, specialiștii recomandă și utilizarea de suplimente naturale.

În unele cazuri, poate fi dificil să obținem suficiente vitamine numai prin dieta noastră. În astfel de situații, pot fi luate în considerare suplimente alimentare. Cu toate acestea, este important să consultați un profesionist din domeniul sănătății înainte de a începe să luați suplimente, pentru a obține recomandări adecvate și pentru a evita orice risc de supradozaj.

O soluție sănătoasă și echilibrată este recomandarea Ropharma. Respectiv, Immunozen Colostrum, Immunozen Lactoferina, Immunozen lactoferin sirop.

4.1.a. Despre Immunozen Lactoferrina sirop



Immunozen lactoferrin sirop pe bază de lactoferina, vitamine și minerale, este conceput pentru copiii cu vârsta peste 1 an și adulți.

Susține rezistența naturală a organismului și se utilizează că adjuvant în stări legate de scăderea imunității, convalescență oboseală, extenuare, anemie.

Siropul asociază cele mai eficiente ingrediente active pentru a susține mecanismele de apărare ale organismului.

Lactoferina este o moleculă naturală (se extrage din colostru) care prezintă o serie de beneficii:

o   Blochează dezvoltarea bacteriilor

o   Distruge eficient virusurile

o   Are proprietăți antiinflamatorii

o   Întărește sistemul imunitar

Lactoferina este glicoproteina principală cu rol asupra sistemului imunitar obținut din colostrul bovin.

Structura lactoferinei bovine corespunde structurii lactoferinei umane (omolog).

Are o structură proteică care cuprinde doi atomi de fier pentru care prezintă o afinitate importantă. Lactoferina are un rol antimicrobian bine documentat și se poate cliva formând lactofericină cu efect antibiotic important.

Cercetările științifice au identificat unele mecanisme esențiale pentru lactoferină:

o   Mecanism antibacterian prin sechestrarea fierului, prin blocarea adeziunii bacteriilor  pe mucoase și prin efect direct asupra peretului bacterian;

o   Mecanism antiviral prin atașarea de virus, prin funcție enzimatică și prin creșterea sintezei de interferon;

o   Mecanism imunomodulator prin efect antimicrobian, prin stimularea fagocitozei, prin activarea CD4+, prin modularea limfocitelor T și B, prin creșterea producției de anticorpi;

o   Mecanism antialergic prin inhibarea producției de citokine proinflamatorii;

o   Mecanism neuroprotector prin eliminarea depozitelor de fier de la nivel central;

o   Mecanism antianemic prin conținutul de fier cu biodisponibilitate ridicată.

Zincul contribuie la: metabolismul acio-bazic normal, metabolismul normal al carbohidraților, funcția cognitivă normală, sinteza normală de ADN, sinteza normală a proteinelor, funcționarea normală a sistemului imunitar, procesul de diviziune celulară, protejarea celulelor împotriva stresului oxidativ. Forma de gluconat are o absorbție mai bună comparativ cu formele anorganice;

Ø  Vitamina B1 contribuie la: metabolismul energetic normal, funcționarea normală a sistemului nervos, funcționarea normală a inimii;

Ø  Vitamina B6 contribuie la: metabolismul energetic normal, funcționarea normală a sistemului nervos, metabolismul normal al proteinelor și al glicogenilor, formarea normală a globulelor roșii, reducerea oboselii și extenuării, funcționarea normală a sistemului imunitar;

Ø  Vitamina D contribuie la: absorbția/utilizarea normală a calciului și fosforului, funcționarea normală a sistemului imunitar;

Ø  Vitamina B12 contribuie la: metabolismul energetic normal, formarea normală a globulelor roșii, funcționarea normală a sistemelor imunitar și nervos, reducerea oboselii și extenuării, procesul de diviziune celulară;

Produsul Immunozen Lactoferrina Sirop poate fi achiziționat din farmaciile Ropharma, farmaciile partenere ale Ropharma și online: https://ropharma.ro/immunozen-lactoferrin-sirop-120ml

4.1.b. Immunozen Lactoferrin



Beneficii terapeutice :

  • Întărește sistemul imunitar
  • Crește rezistența organismului
  • Are rol antiviral, antibacterian, antiparazitar, antifungic
  • Reduce rata recurenței infecțiilor și rezistența la antibiotice
  • Are rol prebiotic, protejând flora intestinală
  • Are efect antioxidant, ajutând la eliminarea radicalilor liberi

Produsul Immunozen Lactoferrin poate fi achiziționat din farmaciile Ropharma, farmaciile partenere ale Ropharma: https://ropharma.ro/immunozen-lactoferrin-x-30-compr

 

4.2. Immunozen Colostrum



Este un produs pe bază de colostru bovin și vitamina C, care se recomandă în special în sezonul rece, precum și în cazul în care organismul este supus unor factori ce determină o scădere temporară a capacității de apărare. Immunozen Colostrum este disponibil sub forma a 20 de comprimate masticabile, cu numeroase beneficii pentru organismul uman.

Acest supliment activează funcția imunitară, asigură sănătatea sistemului digestiv și are efect adjuvant antibacterian, antiviral și antiparazitar.

•         Immunozen Colostrum este un supliment alimentar care conține colostru bovin și vitamina C, cu rol major în întărirea sistemului imunitar al copiilor și al adulților.

•         Suplimentul alimentar Immunozen Colostrum contribuie la sănătatea sistemului digestiv, combate simptomele de îmbătrânire și regenerează țesuturile, restabilind echilibrul celular.

•         Grație suplimentului Immunozen Colostrum, previi recurența infecțiilor și reduci microorganismele patogene. Este recomandat și în cazul reducerii efectelor secundare, în administrarea de antibiotice.

•         Immunozen Colostrum crește randamentul intelectual și fizic, precum și starea generală de bine și calitatea vieții.

Produsul Immunozen Colostrum poate fi achiziționat din farmaciile Ropharma, farmaciile partenere ale Ropharma și online: https://ropharma.ro/immunozen-colostrum?search=%20Immunozen%20Colostrum%20

 

4.3. Immunozen Complex C + Zn + D3



Immunozen Complex C + Zn + D3 conține Vitamina C lipozomală, obținută prin utilizarea unei tehnologii moderne, care o protejează de sucurile gastrice, ii permite transportul eficient în organism și ii asigură o mai bună stabilitate și absorbție.

Proprietățile produsului Immunozen complex C+Zn+D3:

Immunozen complex C+Zn+D3 este un supliment alimentar sub formă de capsule, care contribuie în mod activ la menținerea sănătății sistemului imunitar și la reducerea oboselii și a extenuării.

Suplimentul oferă combinația optima de vitamina C, vitamina D 3 și zinc, pentru a asigura buna funcționare a organismului și creșterea rezistentei în fața bolii sau a virozelor.

Ingrediente/capsulă:

  • Vitamina C liposomală – 500,0 mg,
  • sulfat de zinc monohidrat (corespunzător la 10 mg zinc) – 27,45 mg,
  • vitamina D3/colecalciferol (2000UI) – 50 mcg;

VITAMINA C LIPOZOMALA

Ce este vitamina C lipozomală?

Vitamina C lipozomală este o formă de vitamina C transportată în lipozomi.

Un lipozom este o veziculă mică compusă din fosfolipide (grăsimi) care conține în centru o «inimă apoasă».

Pentru a simplifica lucrurile, să luăm imaginea unui ou, pentru a reprezenta lipozomul: coaja oului este format din grăsimi care s-au organizat astfel încât să formeze un recipient, albușul și gălbenușul reprezintă vitamina C.

Este bine protejat în interiorul „cochiliei”, ceea ce ne permite să transportăm cu ușurință „albușul și gălbenușul” în timp ce așteptăm să le folosim.

Este același principiu pentru vitamina C lipozomală.

Pentru ce se utilizează vitamina C lipozomală?

Prin natura să, vitamina C lipozomală este, prin urmare, atât hidrofilă (solubilă în medii apoase), cât și lipofilă (solubilă în grăsimi).

Dimpotrivă, forma clasică este unic hidrofilă. Această dualitate oferă mai multe avantaje:

ü  Protecție: Bine protejată în interiorul lipozomului său, vitamina C este protejată de atacuri. Este o vitamina deosebit de sensibila. Se degradează odată cu temperatura, mediul Vitamina C lipozomală este astfel mai rezistentă la trecerea să prin stomac și la iritanții intestinali. Ea este mai stabilă.

ü  Asimilare mai bună: Datorită dimensiunilor foarte mici și proprietăților lor, lipozomii traversează mult mai ușor bariera intestinală. Această capacitate face posibilă creșterea considerabilă a nivelului sanguin al vitaminei C. Într-adevăr, vitamina C convențională traversează cu dificultate și mult mai puțin rapid bariera intestinală.

ü  Acest lucru generează un prag maxim de concentrație in sânge. Forma lipozomală nu are această problemă, lipozomul accelerează absorbția. Valoarea pragului de sânge este astfel depășită. Cu toate acestea, sângele este principalul mijloc de transport al vitaminei C către țesuturi, este markerul biodisponibilității. Absorbția formei lipozomale este de 1,5 până la 2,5 ori mai mare decât vitamina C convențională.

ü  Eliminare mai mică: Există o eliminare mai mică prin urină pentru vitamina C incapsulată. Prin urmare, el rămâne disponibil pentru celulele noastre mai mult timp.

ü  Durata de viață: Tehnica de incapsulare crește timpul de injumătățire al vitaminei C in sânge. Concentrația sa scade mai puțin rapid, datorită unei eliminări renale mai slabe.

 

In plus, pereții celulelor noastre sunt compuși din grăsimi, precum cel al lipozomului. Această structură favorizează asimilarea lipozomului de către celulele noastre.

Prin urmare, se poate concluziona că vitamina C lipozomală are o biodisponibilitate mai bună decât forma convențională. Este mai bine asimilata și mai activa.

Tehnica lipozomilor a fost folosită de douăzeci de ani in farmacologie pentru a crește transportul ingredientelor active medicinale către țintele lor.

ü  Vitamina C lipozomală are putere antioxidantă

Acidul ascorbic captează radicalii liberi și previne „ruginirea” celulelor noastre. Aceasta va acționa la diferite niveluri: ne protejează de la creier până la oase, sistemul cardiovascular sau piele.

ü  Vitamina C lipozomală luptă împotriva oboselii și afectează starea de spirit

Este implicat in sinteza unora dintre hormonii noștri, neurotransmițători, care au un impact general asupra stării noastre de oboseală și vigilență.

Participă in special la sinteza carnitinei, un derivat de aminoacid, care este esențial pentru producerea de energie.

Carnitina aduce combustibil mitocondriilor (micele „centrale” ale celulelor noastre) și evacuează deșeurile. De asemenea, intervine in sinteza neurotransmițătorilor noștri, cu, printre altele, norepinefrina. Acesta din urmă este util in caz de stres sau efort fizic intens.

Cu vitamina C lipozomală, efectele resimțite par mai rapide.

·       Vitamina C lipozomală: numeroase reacții enzimatice

·       Vitamina C este implicată intr-o cascadă de reacții enzimatice, care vor acționa asupra multor fenomene fiziologice.

·       Vitamina C lipozomală are acțiune asupra sistemului cardiovascular.

In combinație cu alte ingrediente active, este utilizata in tratamentul insuficientelor veno-limfatice sau hemoroizilor.

Acidul ascorbic protejează peretele vaselor de sânge și ajută la scăderea tensiunii arteriale sistolice.

Vitamina C lipozomală obține aceste rezultate la concentrații mai mici decât vitamina C neincapsulată.

In plus, vitamina C pare să joace un rol in limitarea excesului de colesterol din ficat, care este un factor de risc cardiovascular.

Vitamina C lipozomală și producția de colagen

Colagenul nu este util doar pentru limitarea ridurilor, ci este unul dintre constituenții țesutului nostru conjunctiv.

Se găsește in piele, oase, cartilaje, ligamente. Ca atare, acidul ascorbic menține densitatea osoasă și pare să prevină osteoporoza.

Suplimentarea cu vitamina C este, prin urmare, un atu pentru păstrarea masei osoase in timpul menopauzei in combinație cu calciu.

Vitamina C lipozomală: prevenirea anumitor boli și recuperare

Un studiu francez a demonstrat acțiunea foarte eficientă a vitaminei C in prevenirea CRPS sau algoneurodistrofie. CRPS este o boală complexă care se dezvoltă la nivelul membrelor după o intervenție chirurgicală sau un traumatism.

In pregătirea pentru operații cardiace sau ortopedice, suplimentarea cu vitamina C poate accelera recuperarea.

Vitamina C lipozomală și efectul acesteia asupra cancerului

In vitro, se pare că vitamina C se oxidează pe celulele tumorale și limitează proliferarea acestora. Lipsesc studii clinice care să confirme acest efect. Această proprietate ar fi posibilă doar cu doze mari de vitamina C, realizabilă doar cu administrare intravenoasă.

 

Beneficiile vitaminei C lipozomale

Vitamina C sau acidul ascorbic este vedeta vitaminelor.

Are multe beneficii, dar corpul uman este incapabil să o sintetizeze.

Prin urmare, trebuie furnizat prin alimente sau suplimente.

Dacă vitamina C este bine cunoscută, nu este cazul formei sale lipozomale, care este încă foarte recentă. Care sunt proprietățile sale?

Ce precauții trebuiesc aplicate in legatura cu vitamina C lipozomală?

Spre deosebire de vitamina C clasică, forma lipozomală nu provoacă efecte secundare digestive: aciditate, gaze, diaree.

Există foarte puține contraindicații pentru suplimentarea cu vitamina C. Ar trebui evitată pentru nou-născuți și persoanele cu disfuncție renală sau pietre la rinichi.

Dozele trebuie ajustate pentru femeile gravide sau copii.

 

ZINCUL

Ce este zincul?

Zincul este un oligoelement care este implicat in activitatea a peste 200 de enzime - molecule esențiale pentru reacțiile chimice din organism - in special a celor implicate in protecția împotriva radicalilor liberi și a celor implicate in sinteza proteinelor.

Este esențial in:

• creștere;

• țesuturi;

• vindecare;

• creșterea masei musculare;

• și repararea ADN-ului.

Este, de asemenea, un puternic antioxidant și un antiinflamator necesar in:

• vitalitatea pielii (ajută la lupta împotriva acneei, psoriazisului sau dermatitei);

• vitalitatea unghiilor și a părului (permite sinteza keratinei și colagenului);

• imunitatea;

• reglarea greutății și a glicemiei;

• reproducerea (favorizează producerea și mobilitatea spermatozoizilor);

• și protecție împotriva bolilor cardiovasculare/degenerative și a cancerelor.

 

Zincul participă, de asemenea, la:

·       producerea și secreția de insulină,

·       reglarea hormonilor tiroidieni,

·       sinteza testosteronului și

·       crește numărul de limfocite T,

·       celule cheie ale imunității.

 

Ce alimente au cel mai mult zinc?

Zincul se găsește in produsele de origine vegetală și animală, dar in cantități mai mari și in general mai bine asimilat in produsele de origine animală:

Alimentele cele mai bogate in zinc sunt :

ü  fructele de mare,

ü  organele,

ü  carnea și brânzeturile.

ü  nuci,

ü  cereale nerafinate și

ü  leguminoase.

Ar trebui să suplimentez cu zinc?

Dacă ne lipsește, da! Un simplu test de sânge vă permite să știți. Cele mai expuse riscului de deficit sunt:

• vârstnici (după 60 de ani, rata de absorbție scade);

• vegetarieni;

• diabetici;

• femeile insărcinate;

• băutorii de mari cantitati de alcool

O deficiență poate fi suspectată și in cazul unor infecții virale repetate, probleme ale pielii, păr și unghii fragile, probleme de creștere.

VITAMINA D3

Ce este vitamina D3?

Vitamina D3, numită și colecalciferol, este o formă de vitamina D. Intr-adevăr, aceasta din urmă există sub mai multe forme, inclusiv:

•         Vitamina D2 care este sintetizată de plante;

•         Vitamina D3 care, spre deosebire de D2, este de origine animală. Este sintetizat de piele și este forma pe care o producem sub acțiunea razelor UV de la soare. Este prezent și in anumite alimente.

Vitamina D3, mult mai puțin cunoscută decât vitamina D, este esențială pentru buna funcționare a organismului nostru și joacă multe roluri.

Este o formă de vitamina D, pe care corpul nostru este capabil să o sintetizeze datorită soarelui.

Această vitamină nu are acțiune directă odată ce este absorbită și are nevoie de ficatul și rinichii pentru a deveni activi și a acționa asupra organismului. Acesta poate fi apoi depozitat in mușchi, ficat și țesutul adipos.

Vitamina D3 intervine in cele mai importante mecanisme și procese ale organismului

De la prevenirea rahitismului la evitarea osteoporozei, de la intărirea sistemului imunitar la sinteza serotoninei, de la promovarea insulinei, la buna mineralizare a scheletului, Vitamina D3 intervine in cele mai importante mecanisme și procese ale organismului.

Este recomandată sugarilor, copiilor, adulților și persoanelor in vârstă pentru prevenirea și tratarea diverselor afecțiuni.

Vitamina D3; beneficii

Vitamina D3 este esențială pentru buna funcționare a organismului nostru, deoarece indeplinește multe funcții.

De ce este vitamina D atât de importantă?

Vitamina D este una dintre multele vitamine de care corpul dumneavoastră are nevoie pentru a rămâne sănătos. Joacă un rol crucial in menținerea echilibrului de calciu din sânge și oase și in construirea și menținerea oaselor.

Mai precis, aveți nevoie de vitamina D, astfel incât corpul dumneavoastră să poată folosi calciul și fosforul pentru a construi oase și a susține țesuturile sănătoase.

Cu deficit cronic și/sau sever de vitamina D, o scădere a absorbției calciului și fosforului de către intestine duce la hipocalcemie (nivel scăzut de calciu in sânge). Acest lucru duce la hiperparatiroidism secundar (glande paratiroide hiperactive care incearcă să mențină nivelul de calciu din sânge normal).

Atât hipocalcemia, cât și hiperparatiroidismul, dacă sunt severe, pot provoca simptome, inclusiv slăbiciune musculară și crampe, oboseală și depresie.

Pentru a incerca să echilibrați nivelul de calciu din sânge (prin hiperparatiroidism secundar), corpul dumneavoastră preia calciu din oase, ceea ce duce la o demineralizare accelerată a osului (când un os se descompune mai repede decât se poate reforma).

Acest lucru poate duce in continuare la osteomalacie (oase moi) la adulți și rahitism la copii.

Lipsa severă de vitamina D la copii provoacă rahitism.

Modele de creștere incorecte din cauza oaselor inclinate sau indoite.

·       slăbiciune musculara.

·       dureri osoase.

·       deformări la nivelul articulațiilor. Acest lucru este foarte rar. Copiii cu o deficiență ușoară de vitamine pot avea doar mușchii slăbiți, răniți și/sau dureroși

Ce cauzează deficitul de vitamina D?

In general, cele două cauze principale ale deficitului de vitamina D sunt:

·       nu obțineți suficientă vitamina D in dietă și/sau prin lumina soarelui.

·       corpul tău nu absoarbe sau folosește in mod corespunzător vitamina D.

 

Există mai multe cauze specifice ale deficitului de vitamina D, inclusiv:

·       anumite afecțiuni medicale.

·       pierderea in greutate - intervenții chirurgicale.

·       anumite medicamente.

·       mai mulți factori biologici și de mediu diferiți vă pot expune, de asemenea, un risc mai mare de a dezvolta deficiență de vitamina D, cum ar fi vârsta inaintată și cantitatea de melanină (pigment) din piele

Condițiile medicale care pot cauza deficit de vitamina D includ:

o        Fibroză chistica, boala Crohn și boala celiaca: Aceste afecțiuni pot împiedică intestinele dumneavoastră să absoarbă suficient suficienta vitamina D prin suplimente, mai ales daca afecțiunea nu este tratata.

o        Obezitatea: Un indice de masă corporală mai mare de 30 este asociat cu niveluri mai scăzute de vitamina D. Celulele grase mențin vitamina D izolată, astfel incât să nu fie eliberată. Obezitatea necesită adesea administrarea de doze mai mari de suplimente de vitamina D pentru a atinge și menține niveluri normale.

o        Afecțiuni renale și boli hepatice: aceste afecțiuni reduc cantitatea de anumite enzime (enzima hepatică 25-hidroxilază din ficat și 1-alfa-hidroxilază din rinichi) organismul dumneavoastră are nevoie pentru a schimba vitamina D intr-o formă pe care o poate utiliza. Lipsa oricăreia dintre aceste enzime duce la un nivel inadecvat de vitamina D activă in organism.

o        Operațiile de slăbire care reduc dimensiunea stomacului și/sau ocolesc o parte a intestinului subțire, cum ar fi operația de bypass gastric, ingreunează organismul dumneavoastră să absoarbă cantități suficiente de anumite substanțe nutritive, vitamine și minerale.

Dacă ați suferit o intervenție chirurgicală de slăbire, este important să vă consultați in mod regulat furnizorul de asistență medicală, astfel incât acesta să vă poată monitoriza nivelul de vitamina D și alte niveluri de nutrienți. Probabil că vă trebui să luați suplimente de vitamina D și alte suplimente de-a lungul vieții.

Medicamente care pot cauza deficit de vitamina D:

Ø  unele laxative

Ø  unii steroizi

Ø  unele medicamente care scad colesterolul

Ø  unele medicamente pentru prevenirea convulsiilor

Ø  unele medicament împotriva tuberculozei

Ø  unele medicament pentru pierderea in greutate

Informați-vă intotdeauna medicului dumneavoastră despre medicamentele dumneavoastră și despre orice suplimente și/sau plante medicinale pe care le luați.

 

Rolul Vitaminei D3 in calcificare

Vitamina D3 permite o bună absorbție a calciului și crește concentrația de fosfor din sânge. Fără el, calciul, chiar și atunci când este consumat in cantități mari, nu ar putea fi fixat pe oase.

Vitamina D3 contribuie prin urmare la buna mineralizare a scheletului, a articulațiilor și a dinților.

Datorită acțiunii sale asupra calciului, vitamina D3 joacă, de asemenea, un rol in contracția musculară.

In plus, prin rolul sau in calcifiere, vitamina D3 are o acțiune deosebit de importanta la sugari prin prevenirea rahitismului și la vârstnici unde este esențială evitarea osteoporozei și slăbiciunii musculare.

Rolul Vitaminei D3 asupra sistemului imunitar

Vitamina D3 ajută la intărirea sistemului imunitar. Iarna mai mult, pentru că cu mai puțin soare, stocurile de vitamina D3 scad.

·       Stabilizator al diabetului. Vitamina D3 promovează acțiunea insulinei și, prin urmare, stabilizează mai ușor diabetul.

·       Sintetizator al hormonul fericirii.Vitamina D3 are rol in sinteza serotoninei (hormonul fericirii). Prin urmare, o deficiență poate avea o legătură cu starea de spirit și in special cu depresia.

Nu trebuie să uităm de expunerea la soare care face posibilă sintetizarea acestei vitamine

Expunerea la soare pe piele (cu toate acestea, persoanele cu pielea mai inchisă la culoare și persoanele in vârstă pot să nu primească suficientă vitamina D prin lumina soarelui.

Locația dvs. geografică poate împiedica, de asemenea, expunerea adecvată la vitamina D prin lumina soarelui).

Deficiența de vitamina D poate fi mai frecventă la persoanele cu conținut mai mare de melanină din piele (piele mai inchisă) și care poartă îmbrăcăminte cu acoperire extinsă a pielii, in special in țările din Orientul Mijlociu.

 

Produsul Immunozen complex C+Zn+D3 poate fi achiziționat din farmaciile Ropharma, farmaciile partenere ale Ropharma și online: https://ropharma.ro/immunozen-complex-cznd3-x30caps?gad_source=1&gclid=CjwKCAjwtqmwBhBVEiwAL-WAYfIVsLJyaDwEA1qVSEYtKYmAG63fpvOoyOAdeqjFRNptQ4Fxg8yLXRoCqu0QAvD_BwE


Sursa :

https://besmax.ro/imunitatea-cum-funcționează-cum-poate-fi-testata-și-când-este-slabiță/

https://ropharma.ro/search?type=product&q=Immunozen+

https://www.airzen.fr/printemps-comment-booster-son-systeme-immunitaire/

https://www.masantepasseparmesmicrobiotes.fr/sante/microbiote-intestinal-acteur-sante

https://www.reginamaria.ro/articole-medicale/deficitul-de-vitamina-d