1. Propun să începem discuția printr-o trecere în revistă a clasificării tipurilor de infecții urinare.

Bună ziua. Infecția urinară este afecțiunea cauzată de prezența germenilor patologici la nivelul tractului urinar.

Din punctul de vedere al clasificării infecţiilor urinare, acest fapt se realizează în funcţie de mai mulţi parametri: topografie, starea aparatului urinar, coexistenţa unor stări fiziologice, a  unor condiţii patologice şi, desigur, condiţiile particulare de manipulare a căii urinare.

În funcție de topografie, infecția urinară poate fi:

  • superioară ( înaltă ), când are loc afectarea rinichilor (pielonefrită);

  • inferioară ( joasă), în cest caz are loc afectarea uretrei (uretrită), a vezicii urinare (cistită) sau a prostatei (prostatită).

În funcție de coexistența unor stări fiziologice, caracteristice pentru femei:

  • infecţiile urinare la gravide/non-gravide;

  • premenopauză/postmenopauză.

În funcție de coexistența unor stări patologice:

  • la pacientul diabetic, cu transplant, pacientul neoplazic, uremic, cu infecţia HIV.

Conform ghidurilor europene ( EAU Guidelines, EAU 2020 ),  infecțiile urinare se clasifică în:

  • necomplicate: infecțiile urinare acute, sporadice, infecțiile urinare recurente ( cistită, pielonefrită necomplicată ) la femei, cu excepția gravidelor, la persoanele fără modificări anatomice și / sau funcționale ale aparatului urinar;

  • complicate: la gravide, la bărbați cu: strictură de uretră, tumoră de prostată, adenom de prostată, litiază vezicală, scleroză de col vezical; la persoanele cu modificări  anatomice și / sau funcționale ale aparatului urinar, la pacienți cu cateterism urinar, la pacienții diabetici, cu transplant renal, neoplazici, cu infecţia HIV);

  • infecțiile recurente: reapariția infecțiilor necomplicate / complicate, cu o frecvență de 3 pe an sau 2 la 6 luni;

  • pacienții cu cateterism urinar;

  • bacteriuria asimptomatică ( bacteriuria semnificativă detectată prin urocultură la o persoană fără manifestări clinice );

  • septicemiile.

  1. Care ar fi factorii favorizanți pentru apariția unei infecții urinare?

Fiecare infecție urinară este favorizată de anumiți factori specifici. De exemplu:

În caz de cistite:

  • un contact sexual recent;

  • istoric de infecţii recurente de tract urinar inferior;

  • vârsta precoce a primului episod de cistită acută;

  • istoric de infecţii de tract urinar inferior la mamă.

În caz de pielonefrite:

  • refluxul vezico-ureteral;

  • factorii de tip obstructiv (litiază renală, tumori ale căilor urinare);

  • anomalii ale tractului urinar;

  • afecțiuni neurologice (scleroza multiplă, traumatismele vertebrale);

  • cateterul de lungă durată;

  • explorări invazive.

În caz de uretrite:

  • infecțiile sexual transmisibile;

  • purtatorii de sonde uretro-vezicale;

  • stricturile uretrale.

În caz de prostatite:

  • infecțiile sexual transmisibile ( la persoanele active sexual);

  • fimoza;

  • epididimita;

  • cateterizarea uretrei;

  • chirurgia transuretrală.

Dacă vorbim despre infecțiile urinare recurente, conform ghidurilor europene ( EAU Guidelines, EAU 2020 ), factorii de risc depind de categoriile de vârstă:    

  1. la tinere și femei în perioada pre-menopauză:

  • relațiile sexuale;

  • partener nou;

  • istoric familial de infecție urinară ( la mamă);

  • istoric de infecții urinare în copilarie.

  1. în perioada post-menopauza și la femeile vârstnice:

  • istoric de infecții până la menopauză;

  • incontinența urinară;

  • vaginite atrofice;

  • cistocele;

  • cateterizarea vezicală.

  1. Cum își poate da seama un pacient că se confruntă cu o infecție urinară? Ne puteți expune, pe larg, manifestările fiecărui tip de infecție urinară?

Fiecare infecție urinară debutează cu, cel puțin, un disconfort, care ar trebui să-l alarmeze pe bolnav.

În caz de cistită, manifestările clinice sunt:

  • polachiurie ( creșterea numărului de micțiuni);

  • disurie ( dureri la urinare);

  • imperiozitate micţională cu evacuarea unei cantităţi mici de urină;

  • durere hipogastrică;

  • hematuria ( sânge în urină ); poate apărea, dar nu este un simptom specific.

În caz de pielonefrită, manifestările clinice sunt prezentate prin triada:

  • febră;

  • dureri lombare;

Debutul este în general brusc, manifestat prin febră (39-400C), frisoane, alterarea stării generale, cu durere intensă lombară.

Alte manifestări care pot apărea sunt: greţuri, vărsături, inapetenţă, cefalee, mialgii, artralgii.

În caz de uretrite, manifestările clinice pot fi:

  • prezența secrețiilor uretrale ce pătează lenjeria;

  • disuria;

  • arsurile micționale.

În cazul prostatitei, tabloul clinic este dominat de simptomele unei infecţii de tract urinar inferior, durere şi sindrom disectazic iritativ şi obstructiv urinar. Durerea se poate localiza perineal, suprapubian sau la nivelul organelor sexuale externe. Pacientul poate acuza polachiurie, imperiozitate micţională, disurie şi chiar retenţie acută de urină. Starea generală nesatisfăcătoare, cu febră, frisoane, vărsături.

  1. Plecând de la premisa că pacientul nu cunoaște simptomele specifice unei infecții urinare, care ar fi riscurile netratării în timp util a unei astfel de afecțiuni?

Dacă nu sunt tratate la timp, infecțiile urinare se agravează și pot duce la apariția următoarelor complicații:

  • recurenta infecțiilor urinare, adică apar de mai mult de doua ori într-un interval de șase luni. Studiile susțin că una din trei femei este afectată de aceste infecții urinare recurente.

  • apariția pielonefritei, care duce la inflamarea rinichilor;

  • naștere prematură sau greutate scăzută a fătului, în cazul femeilor însărcinate;

  • uretritele recurente la bărbați duc la îngustarea uretrei;

  • apariția sepsisului, care poate fi fatal.

  1. Care sunt recomandările unui medic urolog pentru prevenția și protejarea împotriva unei infecții urinare?

Prevenirea infecției urinare este simplă si presupune respectarea unor reguli elementare.

În caz de cistite si uretrite, recomand:

  • consumul de lichide (2 litri pe zi);

  • igiena riguroasă a organelor genitale, în special la femei: după urinare, ștergerea trebuie făcută din față spre spate, astfel încât să nu aduci bacterii din jurul anusului către uretră și vagin;

  • igiena riguroasă a sondelor uretro-vezicale la pacienții sondați;

  • să nu se amâne momentul micțiunii atunci cand apare necesitatea de a urina;

  • evitarea constipațiilor;

  • micțiune după contactul sexual;

  • evitarea spălarii hainelor, în special a lenjeriei intime, cu detergenti sau înălbitori puternici

  • schimbarea tamponului de cel puțin două ori pe zi pe durata menstruației;

  • evitarea, pe cât este posibil a spermicidelor; acestea sunt utilizate frecvent ca metode de contracepție, fiind des utilizate împreună cu diafragma vaginală. Sfatul meu este să discute cu medicul ginecolog despre alte metode contraceptive.

  • folosirea remediilor naturiste pe bază de merișoare sub formă de tablete sau ceai, deoarece acestea împiedică atașarea bacteriilor de pereții tractului urinar; ca exemplu ( Urozenal: 2 tablete pe zi – 3 saptamani);

  • utilizarea de estrogen intravaginal – în cazul pacientelor aflate deja la menopauză;

  • administrarea unor antibiotice pe termen lung, în special la persoanele la care toate metodele de mai sus nu au funcționat. Însă această metodă nu este lipsită de reacții adverse, motiv pentru a nu se recomanda de prima intentie !!!

      Infecțiile urinare de cauză obstructivă ( obstrucții subvezicale sau litiazice )  se rezolvă prin tratamentul chirurgical al cauzelor acestora, dacă tratamentul medicamentos este ineficient.

 

  1. Din experiența dumneavoastră, care este gradul de conștientizare al pacienților cu privire la importanța igienei intime?

Nu e secret pentru nimeni că formarea deprinderilor igienice este o parte  importantă a unei culturi de comportament de care depinde sănătatea fiecăruia. Gradul de conștientizare al pacienților, cu referire la acest aspect vital, ține de mai multe aspecte: de vârsta pacienților și de mediul din care provin.

Pacienții tineri, de vârsta medie și cei din localitățile urbane cunosc mai bine regulile de igienă intimă și cât este de importantă  asigurarea ei.

Cu regret, menționez că pacienții mai vârstnici, dar și cei din localitățile rurale, se confruntă cu anumiți factori ce nu le permite întotdeauna respectarea igienei personale. În mare măsură aceste aspecte țin de condițiile de trai, dar, uneori, și de lipsa culturii igienice.

Concluzionez că nimeni nu se naște cu toate cunoștințele necesare privind igiena intimă, dar totul se învață. Nevoia igienică este o strategie continuă în combaterea și profilaxia infecțiilor urinare.

  1. Ce poate influența apariția unei infecții urinare pe perioada verii?

    Riscul de a face o infecție urinară crește cu 30%  în timpul verii, în special la genul feminin. De aceea prevenirea infecțiilor tractului urinar este foarte importantă.

Consumul insuficient de lichide, episoadele de transpirație și deshidratarea favorizează crearea unui mediu ideal pentru multiplicarea agenților patogeni.

Altă cauză care poate fi este contactul cu apa infectată din bazine sau cu substanțe foarte puternice folosite în procesul de igienizare a piscinelor. De aceea se recomandă de efectuat duș înainte și după folosirea bazinului de înot sau a piscinelor și spălarea costumului de baie după fiecare vizită la piscină sau baie în mare.

  1. Din experiența dumneavoastră, care sunt principalele greșeli pe care le fac pacienții care suferă din cauza infecțiilor urinare? Care sunt investigațiile de bază pentru confirmarea unei infecții de tract urinar?

Cea mai mare greșeală care o fac pacienții este tratamentul administrat fără un consult de specialitate, autotratamentul, în special, administrarea de antibiotice.

Odată cu apariția primelor simptome, este necesară consultația medicală. Analizele care pot confirma sau exclude o infecție urinară sunt: sumarul de urină și urocultură. Pe baza lor se va stabili diagnosticul  și tratamentul corespunzator.

În caz de infecții recurente, se vor recomanda investigații suplimentare, așa ca: evaluare ecografică, evaluare radiologică, imagistică ( CT / IRM ) sau evaluare cistoscopică, pentru a stabili cauza care continuă să provoace infecția.

  1. Din punctul de vedere al specialistului, cum poate ajuta administrarea suplimentelor alimentare prevenția și tratarea infecțiilor urinare?

În caz de infecții urinare simptomatice, confirmate prin examen sumar de urină și urocultură, se va administra tratament cu antibiotic conform antibiogramei în asociere cu un antiinflamator, un probiotic și remedii naturiste pe bază de:

  • merișor - conform studiilor, merișorul are rol antioxidant și antibacterian;

  • mătase de porumb: efect antiinflamator, antioxidant si hipoglicemic

   În caz de  bacteriurie asimptomatică ( bacteriuria semnificativă detectată prin urocultură la o

persoană fără manifestări clinice ) nu se indică tratament cu antibiotic. În aceste cazuri se poate administra tratament pe bază de remedii naturiste: merișor, mătase de porumb.

Doar în caz de bacteriurie asimptomatică la gravide și pacienți în pregatire pentru intervenții endo-urologice se va administra antibiotic conform antibiogramei.

N.B. !!!

-  Nu toate infecțiile urinare se tratează cu antibiotice;

-  Nu se indică tratament cu antibiotic în caz de bacteriurie asimptomatică, cu excepția la gravide și la pacienții în pregatire pentru intervenții endo-urologice.

Doresc tuturor sănătate, iar consultul medical să fie doar pentru prevenirea infecțiilor urinare!